2 iulie 2023, Villaggio Romeno, Villa Fornarola, aproape de Roma, regizorul Cristian Radu Nema își prezintă filmul ”Phoenix – povestea”.
Însoțit de producătorul Bianca Beatrice Michi și de invitatul special Nicu Covaci, cel care vreme de 60 de ani a menținut spiritul Poenix, regizorul Cristian Radu Nema, vizibil emoționat, în fața unui public italian și român, a adus pe marele ecran al grădinii de vară filmul său.
Un film documentar cu accente artistice, plin de metafore și mai ales de adevăr, narează povestea, de la începuturi și până în prezent, a unui fenomen artistic dar și social, numit Phoenix.
Formația Phoenix, apărută în anul 1962, numindu-se ”Sfinții”,cu o ascensiune rapidă, aducea o noutate în muzica românească a vremii.
Pornind de la beat, trupa a parcurs și genurile rock psihedelic, hard rock, rock progresiv, transpunând elemente din folclorul autentic crează etno-rockul.
Anii totalitarismului socialist, cu dictatorul Ceaușescu la putere, au pus la grea încercare pe membrii formației, unii alegând să fugă din țară, unul a rămas, Mircea Baniciu.
Mesajele trupei rock Phoenix erau incopatibile regimului de atunci. Expresie a libertății, Phoenix ”strica mintea” tinerilor cărora regimul Ceaușescu le ”injecta” propaganda comunistă!
Ceea ce-i deranja pe cei din regim era întâi de toate impactul lor asupra tinerilor, atitudinea, părul lung, mesaje puternice.
Nicu Covaci a declarat că, dacă nu ar fi fugit din țară, ar fi riscat să fie arestat, împreună cu membrii trupei, de către Securitatea ceaușistă.
Viața în pribegie nu este deloc ușoară, dincolo de aventură, presupune și sacrificii, depășirea unor situații neplăcute, despărțiri, și membrii trupei Phoenix trec prin toate acestea, determinând recompunerea formației.
După 1990, într-o Românie relativ liberă, renaște Phoenix cu mesaje și mai puternice legate păstrarea valorilor esențiale.
Albumele SymPhoenix/Timișoara, 1992, Cantafabule – Bestiar, 1996, În umbra marelui urs, 2000, Baba Novak, 2005, Back to the Future, 2008, și Vino, Țepeș!, 2014, sunt reprezentative și cuceresc definitiv publicul.
Cu toate acestea, nici acum Phoenix nu este pe placul celor de putere dar, democrație fiind, nu-i amenință nimic!
Și totuși, marginalizați oarecum, trupa se reinventează, însă tot tributară acelorași expresii ale libertății și rămân în inima admiratorilor și ca model trupelor tinere.
Prin Phoenix s-au perindat peste 60 de muzicieni mai mult sau mai puțin cunoscuți. Unii au devenit faimoși tocmai prin asta.
Nicu Covaci cunoaște, adică le poate cânta, peste 400 de piese din repertoriul internațional de referință pentru rock, ceea ce majoritatea dintre cei care se pretind rockeri nici măcar nu cunosc titlurile!…
Firea intransigentă, neabătută de la principii și crezuri, îl face pe Covaci, de-a lungul anilor, să fie perceput diferit, între ”neplăcut” și ”despotic” deși, este un om deschis, blând, cu multă răbdare și smerenie, așa cum l-a putut întâlni la acest eveniment spectatorii de la Roma.
Cu ce ”deranjează” Phoenix? Sau pe cine…
Schimbările din România produse în cei 33 de ani de post-totalitarism nu au fost toate bune, au avut loc lepădări față de duhul neamului, de valorile esențiale, au avut loc înstrăinări de patrimoniu, trădări, uriașe acte de corupție, impostură, politica părând până și astăzi ostilă intereselor naționale, iar Phonix nu a iertat și nu iartă aceste derapaje și s-au manifestat prin muzică împotriva acestora!
Cu un puternic simț patriotic, deloc patriotard, Nicu Covaci și trupa sa, pentru a cincea oară noua Phoenix, reușesc să mențină vie făclia sentimentelor naționale, ale respectului pentru o Românie a valorilor.
La prezentarea filmului de la Roma, s-a afirmat despre Nicu Covaci cum că, ar fi fost cel care ar fi alimentat cu muzica sa de-a lungul anilor de dinainte spiritul de libertate în timișoreni într-atât încât revoluția din decembrie 1989 de asta a și început acolo și nu altundeva.
Nicu Covaci are convingerea că Phoenix este predestinată să renască veșnic, să ducă mai departe același spirit, să fie o emblemă absolută a libertății și a vechilor valori, a dragostei de tradiții și de neam.
La 76 de ani, cu o carieră impresionantă, cu o experiență de viață care îl consacră ca model de valoare pentru generații întregi de acum încolo, Nicu Covaci își declară dezamăgirea.
Ar dorit să fi realizat mai mult, să fi reușit să impacteze mai puternic mintea și sufletul tinerilor de astăzi, România să fi fost deja mai bine așezată pe valorile democratice și în grija față de om, nu de supunere la interesele străine.
Și dezamăgirea face parte din succesul unui om. A reușit oricum mai mult decât își asumă, semințele mesajelor sale vor da rod peste ani.
Phoenix este unica trupă rock care a reușit să marcheze puternic istoria și vremurile, a crescut generații de muzicieni, generații de ascultători rock, a învățat ce înseamnă truda și mai ales intransigența, păstrarea crezului.
Phoenix merge mai departe… Radu Cristian Nema și echipa sa au făcut un documentar necesar, nu doar celebrativ celor 60 de ani de Phoenix, filmul rămâne și ca un document istoric prin care se atestă nevoia de Phoenix.
Iată, așadar, arta în slujba omului, arta ca moralizator, cu rol puternic educativ, care devine de utilitate publică, ajută la rostirea adevărului, la spiritul libertății și a creației.
Spectatorii de la Roma, precum și cei din Spania, sau pe unde a mai fost prezentat filmul ”Phoenix – povestea”, au rămas puternic emoționați și, pun pariu că… fiecare, cum a ajuns acasă după seara prezentării, au căutat fie prin casă ori online piesele Phoenix, reascultându-le, reînsușindu-și mesajele, astfel, munca acestor muzicieni de excepție și a regizorului acestui film, desigur, este răsplătită.
Genurile muzicale de astăzi evoluează, apar unele noi, dispar altele, însă, rockul și mai ales Phoenix, vor dăinui pentru multe decenii de acum încolo.
