,,maestrul și jumătate lebădă” – autori Gabriel Gherbăluță și Doina Roman
Volum de versuri publicat la Editura Agol
Încă din era Heian, Japonia, se simțea nevoia experimentului în domeniul poeziei sub diverse forme, construite de doi sau mai mulți autori. Această formă de colaborare se numește renga, poemul legat, preluat de englezi și modernizat. În zilele noastre se practică aceste replici lirice sub diverse concepte. Un asemenea experiment au încercat și cei doi protagoniști ai volumului de versuri ,,Maestrul și jumătate lebădă”.
Pentru maestru, poetul Gabriel Gherbăluță, a fost o mare provocare să continue fanteziile lirice ale Doinei Roman, jumătate lebădă care habar nu avea că în ea se află ascunsă poezia. Autoarea fiind debutantă, surpriza a fost de proporții.
Maestru se amuza dându-i apă la moară până când ,,…au apărut fluturi din podea/ au crescut și muguri/în creierul încins/ chiar pe plita/ unei valize împachetate.”(Maestrul și jumătate lebădă)
În poezia lor nu există granițe sau matrițe.
În poezia lor nu există granițe sau matrițe.Cititorul descoperă o altă lume, cea dintre rai și iad unde totul capătă o altă formă, percepția despre viață fiind diferită -,, ți-am trimis un drac de mare/să-ți aducă aminte că ești muritoare/ că valoarea ta încă se tranzacționează/la piață în uncii…”. ( Se prăbușesc cotele la bursă și în rai)
Jocul erotic de cuvinte fascinează.
Femeia nonconformistă, pasională, permanent pornită la vânătoare de sentimente, speră să exorcizeze, așa cum înțelege ea, prin farmecele proprii, dorința maestrului – ,,și sper să-ți exorcizez dorința/ cu sfârcurile întărite/ satan se încolăcește în jurul unei bare/demi-erecte/ lepădat acolo/…”.(Diavolul și peruca mov)
Cei doi autori au șarm, se completează reciproc, cu ușurință.
Construiesc cu lejeritate un spectacol erotic situat când la granița dintre oniric și suprarealism-modern, când la cea dintre rai și iad, folosind un ingredient specific întregului volum-umorul.
Ludicul este nelipsit, are strălucirea adolescenței și opacitatea maturității-,,viitor n-avem/l-am amanetat încă de pe vremea uterului/ca să ne putem plăti intrarea/în circul ăsta de viață” (Vacanța sticlelor goale la o mare virgină)
Exact ca într-o piesă de teatru situațiile se succed creând impresia de trăiri personale pentru că limbajul artistic este atât de natural și spontan, încât e imposibil ca cititorul să nu rezoneze cu cele două personaje care aparent sunt omogene.
,,întinde-mă pe birou odioaso/ și…/arătă-mi odată măcar o coajă/ din mărul șterpelit/când ăl bătrân ne-a dat afară/ din casă…”. (Curs de autoapărare cu arome de verde brotac).
Cald, rece, cald, rece, un joc întâlnit permanent în poezia celor doi autori – Doina Roman și Gabriel Gherbăluță.
Deși ea neagă prietenia lor despre care spune că se potrivește ,,ca broasca și obuzul/ ca luna și galoșii de gumă/ca moartea și bancomatul/ca iarba și aruncătorul de flăcări/”, el vine cu o replică neașteptată în finalul poemului:,,suntem pe potriveală/cum doar cianura din cuvântul tău/ și poemul ăsta se pot potrivi”.(Miros de migdale amare)
Titlul reprezintă o forță neobișnuită a poeziei pentru că se întâmplă să coabiteze sau nu cu restul poemului, să contrasteze cu restul lecturii, așa cum e cazul în poezia ,,Semn de carte în biblia de hotel”
…unde ea surprinde lectorul printr-o destăinuire, un fel de plăcere sadică de a umili bărbatul, aspect care nu are nicio legătură directă cu biblia, dimpotrivă, realizează o stare de misandrie indusă de jocul erotic –
,,sunt o fată rea/ știi bine asta/ nici nu mă uit nu recunosc/ vorbesc murdar cu tine/ca să-ți intre în cap/ că locul tău este numai jos/ gâfâind la muncă/ transpirând în așteptarea picăturii de miere/”.
Joc și umor întâlnim și în poezia ,,Joc de cuvinte, jocul caprelor”, unde ea îi ridică mingea la fileu iar el marchează fără scrupule, direct –
,,dă-te jos de pe soclu/ până și statuia s-a lustruit de cât/ ai lins-o și ai rugat-o să te lase/ să-i miroși gloria de marmură/ înțelege că nu ești legendă/ ești doar o capră…/știai asta/ doar o capră/ aflată în continuă dilemă:/ poziție sau animal…”.
Adevărul. Pentru cei doi nu există adevăr. ,,lumea asta e construită pe minciună”.
După acest vers vin și argumentele savuroase care smulg zâmbete lectorului:
,, uite, julieta i-a mințit pe mă-sa și tac’su/ ștefan cel mare și el l-a mințit pe sultan/ca să nu mai spun/ de câte ori și-o fi mințit nevestele/ când își mai aducea câte un plod din flori/la curte/ … așa că nu-mi mai vorbi atâta de adevăr/ lasă-i pe politicieni să se facă de râs cu asta”.( Campaniile lui Ștefan cel Mare)
Forma modernă în care sunt concepute poeziile înlătură rigorile impuse de stilul generațiilor anterioare având în ADN-ul compozițional molecule noi, esențiale organismului viu colorat al temelor alese de autori.
,,Maestrul și jumătate lebădă” este un experiment reușit, un grupaj de replici lirice savuros în care sunt ironizate minciuna, ipocrizia, falsa credință, fiind agreate reversul lor și jocul erotic, fantezist, întâlnit în aproape fiecare poezie.
Iată o mostră în care umorul inspirația și imaginația sunt la ele acasă:
,,caut trei înțelepți și o fecioară/ e al naibii de greu/ am găsit doi cât de cât/ și o virgină doar moral/ încă mă zbat mi-am luat bilet pentru mexic/ vreau cu tot dinadinsul/ să–l mai naștem odată pe Isus/ mării sunt cu nemiluita în tijuana/ și măgări/ dar de unde să găsim un simion/ că pe toți îi cheamă pedro și juan/ singura soluție ar fi gonzales/ mai ales dacă e rudă cu ăla din desenele animate/ speedy gonzales parcă…/ așa am rezolva și problema/ imaculatei concepții/ caut 3 înțelepți: juan, pedro, gonzales/ și dacă îi găsesc voi pune virgina să cânte/ în musicall-ul: viva zapata! ( Boliwood)
