Sâmbătă, 14 octombrie 2023, Biblioteca Metropolitană din București – Mihail Sadoveanu – a găzduit dublă lansare de carte – „Povești călătoare (3)”, volum colectiv coordonat de dl. Ciprian Apetrei, Cristale în noapte (poezie), Cristale de rouă (album de picturi), autor Marina Eliza Caloian.
Domnul Ciprian Apetrei, jurnalist, scriitor, profesor de filosofie, deschide evenimentul vorbind despre românii din „diaspora” și, implicit, despre proiectul inițiat de domnia-sa – Povești Călătoare – un volum care conține 126 de povești ale românilor de pretutindeni, din 30 de țări, de pe 4 continente. Cele trei volume au fost publicate la Editura Minela.
„Proiectul – Povești călătoare – a început în 2018, în anul Centenarului… Atunci mi-a venit ideea de a face un spațiu deschis… am evitat clișeele. N-am căutat scriitori, ci oameni diverși. Aveți în această antologie medici, muncitori, badante, oameni care au lucrat în agricultură, oameni de știință, oameni care au lucrat în construcții, mulți oameni care au avut curajul să-și spună povestea așa cum a fost, cu multe greutăți… Toate cărțile mele au pornit de la întrebarea <<de unde sunteți dumneavoastră?>>”
La eveniment au participat doi dintre protagoniștii volumului – domnul Marius Stan (SUA) și doamna Oana Sandu (Norvegia)
Domnul Marius Stan, din Chicago, cercetător și scriitor, a vorbit succint despre parcursul dumnealui în SUA și despre oamenii care l-au susținut în evoluția sa. Dumnealui apreciază faptul că românii „sunt adesea mai patrioți și mai români decât cei din țară”. Este încântat că cei de acasă și-au schimbat mentalitatea în ultima vreme – „Acum 25 de ani aș fi spus că speranța mea e în tinerii români, că ei vor schimba țara. Nu. Am văzut schimbări în bine în mentalitatea vârstnicilor… au început oamenii să-și schimbe viziunea asupra vieții și să aprecieze că ei pot schimba lumea în bine…”. Domnul Marius Stan a participat în antologie cu povestea „Sunt un om norocos”.
Urmează doamna Oana Sandu (Norvegia) care a mărturisit că i-a fost foarte greu să se adapteze în țara adoptivă, dar a reușit să se impună pe plan profesional prin multă muncă și studiu. După 13 ani s-a repatriat. Și-a dat seama că „… după ce am găsit drumul spre acel acasă al sufletului meu, nu am cum să mă mai rătăcesc. Îmi trăiesc prezentul românesc cu tot ce aduce el și inima-mi șoptește bucuroasă că nu-și dorește să fie nicăieri altundeva decât aici. Mai ales că experiența de până acum mi-a arătat că nu știu să iubesc altfel decât românește.”(din Povești călătoare – Cantonament în Norvegia)
În continuare, Domnul Ciprian Apetrei aduce în discuție viața culturală a românilor din Skiver, nordul Danemarcei. Își arată admirația față de activitățile întreprinse de comunitatea românilor de acolo – „… au invitat teatru din România, am ascultat muzică clasică, jazz, au invitat scriitori din România, au organizat ateliere de povești pentru copii… ”.
Printre multele subiecte abordate de domnul Ciprian Apetrei, un ambasador al românilor de pretutindeni, este și cel al inițierii unui proiect prin care conaționalii stabiliți în străinătate „să poată veni cu îmbunătățiri pentru România”, să ajute de la distanță prin exportarea bunelor practici, consultanță pro bono. „Bogăția aceasta, România încă nu o vede… România are nevoie de un proiect de țară pentru diaspora… Important este cum faci ca cei plecați să-și păstreze identitatea… Aici România ar trebui să investească în mod serios și sustenabil și cu gândul de a da roade peste două, trei, patru generații… Dacă statul român nu inițiază un proiect pe un termen lung, așa cum au alte țări, nu o să fie veșnic”.
Publicul a reacționat pozitiv la discursul domnului Ciprian Apetrei. Doamna Mihaela Popescu și-a exprimat dorința de a vorbi despre experiența dumneaei. Este stabilită în Belgia din 2007. Mărturisește cu modestie că nu s-a regăsit în niciuna dintre poveștile din volum. A fost interesată să afle care este publicul dornic să citească cele trei cărți „Povești călătoare”. „Majoritatea cititorilor sunt cei care au participat la evenimente. Din păcate, cartea nu are un marketing pe măsura valorii ei… mai puțin ajung tinerii să citească, dacă nu le dau părinții. De obicei, tinerii care sunt născuți în străinătate au opinii interesante, au primit cartea foarte bucuroși… E o radiografie a diasporei și ar fi bine să o aibă…”, răspunde coordonatorul volumului.
Doamna Mirela Penu, membru UNIFERO, vorbește despre proiectul inițiat de dânsa, realizarea unui manual de limba română tradus în patru limbi – „Manual ghid, limbă, cultură și istoria României – Pașaport identitar global, dedicat copiilor și tinerilor din țările unde există comunități românești.”.
Urmează cel de-al doilea autor, Marina Eliza Caloian din Câmpina. Debutează cu volumul de versuri „Cristale în noapte” (poezie) și „Cristale de rouă”, album de picturi.
Autoarea se adresează publicului, vorbind despre pasiunile dânsei – poezia și pictura, două manifestări artistice prin care își exprimă pregnant sentimentele, gândurile și trăirile. Mărturisește că totul a pornit de la un obstacol din viața sa, pe care l-a depășit cu greu. Ajutată de familie și prieteni a reușit să treacă parțial peste momentul care i-a marcat viața. Dar s-a regăsit și redescoperit refugiindu-se în artă – „… am simțit nevoia să-mi pun gândurile pe hârtie și, în același timp, am compensat cu tablourile realizate în stil happy, să fie mai vesele decât ceea ce scriu în poezie. Pentru mine scrisul a fost un refugiu, o vindecare, un nou răsărit… Cel mai mult am rezonat cu scrierile lui Marin Preda care spunea că <<Orice dimineață are ceva din emoțiile unui nou început>>. Toate emoțiile mele le-am introdus în această carte simțind astfel că e un nou început… Trebuia să trăiesc răsăritul ca să realizez că m-am vindecat de negura nopții”. Vorbește cu dragoste despre nepoțica sa de patru ani – „raza mea de soare”- cum o numește autoarea. Copila i-a spus într-o zi: „Marina, te iubesc mai mult decât poate inima mea!”. Isabelei îi dedică o poezie – „Superlativ” – pe care o citește public.
Urmează doamna Nicoleta Luncașu din Câmpina care lecturează poeziile „Ce merită eternitatea?” & „Adam și Eva”. Publicul a recompensat-o cu aplauze pentru interpretare.
Aflăm din spusele autoarei că are un nou proiect – „Suflet de copil”, poezii pentru cei mici. Urmează editorul cărții care citește poeziile „Melancolie” și „Galben de toamnă” din volumul „Cristale în noapte”. Ultimul cuvânt aparține autoarei care citește poezia „Cum este iubirea?”.
Venit de la Târgoviște, pianistul în vârstă de numai 7 ani, Frâncu Edward Andrei este surpriza serii. El interpretează la pian – „Rondo Alla Turca (Mozart), Fur Elise (Beethoven) și Menuet (Bach). Studiază pianul de un an, îi place muzica clasică, dar cel mai mult îi place să citească – „2,3 ore pe zi. Citesc pentru că îmi place și pentru că aflu multe lucruri. ”, declară micul artist la finalul minirecitalului său.
Evenimentul se finalizează cu un grupaj de autografe oferite de autori celor care au intrat în posesia cărților.
Mulțumiri conducerii Bibliotecii Metropolitane și participanților la eveniment!
Claudia Minela