Revista Vocativ

Etichetă: felix nicolau

  • Dreptul la liberă critică – Felix Nicolau

    pierre-soulages-retrospective-uvre-centre-pom-l-4-jpeg-300x246 Dreptul la liberă critică - Felix NicolauDrept să spun, tare mi-ar plăcea dreptul la liberă exprimare, indiferent de conjunctură şi implicaţii ierarhice. Să-i poţi da cu tifla oricui şi oricând. Cum se vede, în contextul actual, exprimarea tinde mai degrabă să însemne critică.
    Dar ca să nu o facem pe intelectualii, adică să brodăm în jurul unor teorii de dragul teoriilor şi al etalării lecturilor noastre, să încercăm să ţinem cont de multiplele implicaţii ale fenomenului.
    Mai întâi, ar trebui precizat ce se înţelege prin exprimare: comunicare verbală sau şi non-verbală? De exemplu, graffiti este exprimare sau nu? Ori o fi doar artă? Secundo, dacă acceptăm plurivalenţa exprimării, în ce măsură este dezirabilă congruenţa formelor de exprimare în cadrul comunicării? Respectăm legea talionului: ochi pentru ochi, implant pentru implant? Dar nu era ea o lege vintage, specifică Vechiului Testament? Noul Testament propune o replică mai moale, mai „debole”, deci mai postmodernă decât stimulul. Islamiştii extremişti consideră însă că mai convingătoare e replica mai puternică decât stimulul iniţial. Nu discut despre care dintre aceste 3 opţiuni este mai elegantă ori mai eficientă. Întrebarea este: vor putea ele ajunge vreodată la un compromis de bună voie, sau vor trebui împinse de la spate, printr-o „manufacturare a compromisului” (Noam Chomsky)? Adică o politică de forţă şi monopol cu nobilul scop de a implementa democraţia. Apropo, n-am mai văzut noi implementări în forţă de scopuri nobile?

    Contextualizând colonialismele
    Ca să nu vorbim de dragul palavrelor, eu zic să contextualizăm, orişicât. După masacrul de la Paris, unii au cerut furibund libertatea de exprimare ca libertate a presei. Nu cumva se simţea în aer o ameninţare de restrângere a libertăţilor în numele securităţii şi al luptei antitero? De aici până la susţinerea dreptului de a calomnia (eufemistic spus: a satiriza) nu a mai fost decât un pas. Totodată, cei care au criticat caricaturile ofensatoare din Charlie Hebdo, ori şi-au exprimat adeziunea pentru gestul fraţilor Kouachi, au pus-o de mămăligă: amenzi uriaşe şi puşcărie. Deci egalitate, dar nu pentru căţei! (că bine le mai zicea nen-tu Alexandrescu!) Dacă acceptăm completa libertate a dreptului la exprimare, ar trebui abrogat paragraful din Dreptul civil care condamnă calomnia. Pe de altă parte, cum să te exprimi corect dacă nu te poţi informa complet? Nu s-ar cuveni să ne îngrijoreze restricţionarea internetului, ca în China? Restricţiile privitoare la informaţie sunt justificate în cazul copiilor. Nu cumva se întâmplă o infantilizare a populaţiei adulte? Nu prin Disneyland acum, ci prin forţa legii. Facem ce facem şi tot la educaţie ajungem, bat-o vina! Cum să te poţi exprima educat când educaţia actuală nu mai are nicio legătură cu cea de acum 200 de ani? Adică nu mai contează umanismul: conduită, eleganţă, viziune de ansamblu ş.a.m.d, ci educaţia profesională, anume cum să fii rentabil pentru corporaţie şi astfel să-ţi poţi găsi job.
    Bon, există un val antiislamic în Occident. Şi? Ce rezolvă asta când ai zeci de milioane de musulmani pe teritoriu, majoritatea proveniţi din fenomenul de colonizare inversă (tu ai stat nişte ani în sufrageria mea ca un boier, acum vreau să mă lăfăi şi eu în sufrageria ta, că a mea e cam vraişte)? Era suficient să citească prietenii francofonilor din lumea întreagă, adică francezii, romanele lui Daniel Pennac (de ex. La petite marchande de prose, 1989). Acolo se discuta limpede neajunsul multiculturalismului şi se imaginau atentate teroriste islamice. Păi dacă citiţi numai Boileau? d4859220r-300x235 Dreptul la liberă critică - Felix Nicolau
    Şi ca să n-o mai lungim, uite că şi Papa Francisc oferă replici cu iz masonic: dacă mă înjuri de mamă, îţi bag una de nu te vezi! Deci libertatea de exprimare se pare că este mai liberă pentru unii. Pentru cei care nu au spate, bine ar fi să ţină seama şi de context, dacă nu vor să jignească şi să sară în aer. Cel mai important, însă, e să ne putem păstra dreptul de a critica. Cu orice preţ şi în orice circumstanţe! Dar cu ceva dovezi, ca să fim credibili, că şi aşa abia aşteaptă îmbuibaţii şi conformiştii (care după ce au ajuns pe funcţii mimează non-conformismul). Nu cumva secularismul iluminist a aranjat lucrurile în aşa fel încât să poţi satiriza simbolurile religioase, dar nu şi pe cele statale? Oricum ar fi, rămân la părerea că provocarea trebuie să primească cel mult un răspuns pe măsură, dacă nu chiar unul mai elegant. În niciun caz unul dintr-o altă ordine a exprimării. Recte, nu-mi dai în cap dacă te fac idiot.

    FELIX NICOLAU

  • Kamceatka/time is honey – FELIX NICOLAU

    P5260001-300x225 Kamceatka/time is honey - FELIX NICOLAU,,n-am știut că literatura e o chestie/ de ce bei/
    cu cine și unde când am aflat eram așa de bătrân
    că nu mai aveam răbdare nici să fac sex
    darmite să mă rostogolesc de pe o bucată pe alta
    la terasa de la muzeul literaturii”

    Dacă vreun amețit mai crede în poezia cu îngerași cupidonieni, Felix Nicolau, un drăcușor cu picioarele pe pământ, desființează mitul metaforic dulceag, impunându-se printr-un discurs liber, miserupist, direct, fără fasoane de macho de București, cum se practică în majoritatea volumelor în care el, poetul X, îl iubește pe Dumnezeu și pe ,,stăpâna sufletului ” său pentru care se dă trei ori peste cap…aleiii-hap!
    În sfârșit, am citit o carte lipsită de veșnicele pomeniri ce inundă lirica second hand a zilelor noastre, în care ABISUL, SUFLETUL, INIMA, LACRIMILE, SPERANȚA ȘI NEANTUL se scurg din versuri, emfatic, ca oul lui Columb, spart în tigaia cu clișee.
    Kamceatka/time IS honey este un spectacol de stand-up comedy scris, împărțit în patru capitole:Tainele Victoriței, Viață de Bruxelles, Bestii cu chiloței, Nopți clocotite.
    Autoironia, sarcasmul, umorul, franchețea, reprezintă recuzita nelipsită din show-ul dat de Felix Nicolau pe scena realității. Astfel descoperim în poemul ,,pentru păzirea auzului” că simpatia lui pentru preoți este ca tămâia pentru satan. Printr-o ironie subtilă care vizează fețele bisericești, Felix reușește să stârnească zâmbete, amintindu-ne că toți suntem supuși greșelilor, deci și cei care sluijesc cuvântului Domnului ,,înainte de liturghie preotul să nu vadă de găini de gospodărie…să nu-și numere banii…nu e bine să citească ziarele să-și umple mintea de politică bârfe…nici la comediile sexy care-l fac să se suie pe preoteasă să-și împrăștie sămânța în cine știe ce scorbură a corpului ei… preotul va fi păzit de arătarea diavolului/în chip de pamela anderson în mijlocul liturghiei și/ n-o să mai arunce cădelnița în capul cântăreților din strană precum/zarurile la casino…”.(pentru păzirea auzului)
    Criza de personalitate a bărbatului trecut de 40 de ani este tratată cu umor, Felix fiind tentat să compare semnele vârstei cu cele ale bărbaților care-i pică în vizor- ,,… nu mi s-a scămoșat pielea pe burtă tot mai des caut riduri în oglindă dar mai ales pe fețele celorlalți/ ce mă bucur când văd cearcăne și un fir alb la ăștia de 20/ ce mă bucur când văd unu de 70 fără riduri sau urcând treptele cu genunchi tari … apoi uit și mă înnăbuș cu o ceafă de porc cu țigări de foi/ îmi zic ce dracu e o vârstă frumoasă…”.(de-acu)
    V-ați gândit vreodată la reîncarnare? Felix Nicolau a făcut-o. Imaginația nu i-a jucat feste. Este amuzant cum a reușit Iosif Visarionovici Stalin să se reîncarneze în ,,cățeaua husky de zăpadă” iar ,,păianjenul nevricos spânzurat pe pânza țesută/ între stâlpii foișorului roșcat nu poate fi/ decât frank sinatra. ”(Buddha) Mie mi-ar plăcea să mă reîncarnez în zâna măseluță, să le scot toți dinții din gură celor care ne mint cu rânjetul pe față că o vom duce bine.
    M-am întrebat de multre ori cine este Felix Nicolau dincolo de viața literară. În sfârșit am găsit răspunsul pe care chiar el mi l-a dat în poemul ,,mAipRecis”, am fost la un pas de a mă îndrăgosti- ,,sunt un înger cu cap de hârcă/sau fără cap/nu mai mare decât o vulpe-liliac/dar o cascadă de zâmbet…”, o vulpe-liliac a cărei viață,,e dincolo de zare/adânc înfiptă în icoane …e în șanțuri printre șobolani scârnăvii și guzgani”. Dragostea lui ,,e un fulger descărnat cu bateriile descărcate// dragostea mea horcăie și tușește în noapte…”.
    Bad boy-,,rest la un cărucior de butelii luat din talcioc”- dă din casă. Spune despre mama sa că ,,era Fe/ cioară”, că a fost șef de promoție ,,dintre 400 de oi”, că,,behăia operetă și usca baterii de pinot gris”. Oare cine era soțul femeii acesteia de invidiat? Aha, am găsit: ,,un pilot prăbușit de sute de ori în fotbal în bere în tutun în mașini și motoare în pescuit –vânătoare în afaceri murdare în femei grase+bârfitoare/în vise cu vilă în baleare în discuții fantastic de intelectuale”. Acest minunat bărbat practica și sporturi extreme,,o caftea des? Cam de 5 ori pe lună cu genunchiul în burtă/cu cotul în gură”. Rezultatul final este unul cu happy end,,doar atunci ea urla traviata”, conchide bad boy, făcând haz de necaz. (maică-mea downloadează un ghiveci cu carne de porc care să-mi stârnească ambiția)
    Să vă spun un secret. Bad boy are și o iubită, Adelina, pe care o tratează cu mult respect și admirație. Nu eu spun asta, reiese din poezie -,,pe la 4 dimineața am vrut să aprind lumina s-o iau la castane/ fă ce dracu vrei în patul meu dacă zaci ca o capră/ moartă-n șanț?”. După ce îi aplică o corecție ca la carte cu ,,un cap de bronz cu limbă de jad”, moștenit de la bunica, îi șoptește mieros, complimentând-o:,,nu ai de ce să te rușinezi veverițo/ ești mai frumoasă așa”. ,,asta pentru că îți plac ție chestiile nașpa!”, mormăie ea.(Adelina)
    ,,care-i treaba cu labagii?”, ce simte un om născut ,,în cea mai îngustă țară din lume”unde până și ,,curul grăsanilor e îngust ca esofagul balenei albastre orice respirație se transformă în vânt orice bășină în uragan”, cum e ,,să-ți fie groază de propria mamă ca de o soacră”sau ,,care sunt cele 6 trepte ale primăverii” sunt doar câteva întrebări ce-și vor găsi răspunsurile odată ce veți lectura acest volum de versuri.
    Cam atât, ajunge cu vorbăria, citiți-i poezia! Veți avea surprize de proporții lecturând Kamceatka/time Is honey, publicat la Editura Vinea, 2014. Este unul dintre cele mai șmechere volume de versuri citite în ultimul an. Lectură plăcută!