Etichetă: Medalion Gabriel Gherbăluță

  • Medalion Gabriel Gherbăluță

    Medalion Gabriel Gherbăluță

    Născut la Liești, județul Galați, în 1956, profesor la Liceul industrial de marină, colaborator la revistele DIALOG, ANTARES, revista Centrului cultural DUNAREA DE JOS, Negru pe Alb, Scoala Gălățeană, Axis libri, Oglinda literară, Sintagme literare, Convorbiri Literare, Tecuciul Literar Artistic, Literatură și Artă (rep.Moldova )
    A publicat versuri ăn antologiile: Infinitul iubirii, Suflet Românesc, Ceasuri de mătase,
    Roşu Mocnit, Poemia, CarTe Diem.
    Mențiune la concursul de poezie, Adrian Păunescu, 2014
    Autor al volumului Labirint din doi în doi, ed Inspirescu, 2013, împreună cu Daniela Toma şi al volumului Maestrul şi Jumătate de Lebădă, ed. Agol, 2014, in colaborare cu Doina Roman.
    Autor al volumelor: Lasă-mă să te iubesc, ed. Rovimed Publisher, Dumnezeu a pus semafoarele la o distanţă de două săruturi între respiraţii, ed. Măiastra, 2013,
    Cui îi pasă că mâna mea stângă a înnebunit?, ed Rovimed Publisher, 2014 , al volumului de sonete Despre cub şi iernile din el, ed Agol, 2015
    La ed. Bookmasters, 2016, volumul de versuri Femeii în galben
    In 2016, BESTIARIUM VOCABULUM, ED. TRACUS ARTE, BUCURESTI
    ZIUA IN CARE MOR APELE si ONIROPOLIS la editura pim, Iasi, 2017
    Premiul “Florica Cristoforeanu” pentru volumul “Let’s Zeppellin”, la festivalul international de creatie literară “Titel Constantinescu”, ediţia a X a, 2017
    La editura Minela in 2018, volumele de poezie:”Sonete II –ale luminii” si “Eu, Tu şi Poezul”
    2019, ed. Junimea, Iasi, “Ultimul amant al Mariei Tănase“
    Ed.pim,Iași ”povestea lui a fost odată”
    Premiul pentru excelenta al consiliului local al com. Dudestii-Noi, finalizat cu publicarea volumului de versuri: “Elegii amânate“, ed. Eurostampa
    2020 ”sonete III, Anatomia cuvântului”, ed Neuma
    2021 ”ucide ce iubești!” ed. Pim, Iași
    2022 ”poeme pentru Lara” ed. Pontos, Chișinău
    2023 ”Merlin sau incantații pentru copii mari” ed. Pontos, Chișinău
    2023 ”Sonete IV omul / pasăre”, ed. Pontos, Chișinău
    2024, ”joc în doi”, ed Pontos, Chișinău
    2024 ”duhul fluviului /lo spirito del fiume” ed.Allettante Roma Editore, Italia
    2024 ”vânzătorul de iluzii /el Mercader del suenos”ed pim, iași, 2024
    2025 ”phoenix, mon amour” ed. Pim, iași ed bilingvă rom-engleză
    Realizator de emisiuni culturale la Radio Galaţi şi Radio Vocativ România.
    Formator internațional de teatru forum, instructor al trupei de teatru Na Belea!, a liceului tehnologic de marină galaţi.

    Referinte critice – Victor Cilinca, în Viata liberă despre volumul: ”Dumnezeu a pus semafoarele la o distanţă de 2 săruturi între respiraţii “, Adi G Secară, în Viaţa Liberă, cronica la “Cui ii pasă că mâna mea stângă a înnebunit? “,Ionel Necula, cronica la volumul ”Femeii in galben”
    Dan Iancu, prefata la “Cui îi pasă că mâna mea stângă a înnebunit? ”, Eugen Pohontu- prefață la ”Femeii în galben”, Nuţa Istrate Gangan, interviu în “Internaţional “Curentul”
    şi prezentare în New York Magasin ediția în limba română făcută de aceeaşi Nuta Istrate Gangan, Emanuel Pope prezentare în “cititor de proză “, Florin Predescu, prezentare făcută poeziei la Acum TV, Irina Turcanu, “Gabriel Gherbăluţă e la poesia” in “LA PORTA DEL PARADISO”, Daniela Toma prefata la “Dumnezeu a pus semafoarele la o distanţă de două săruturi între respiraţii, Adelina Pop, prefaţă la “Ziua în care mor apele” şi “Oniropolis” , Mioara Bahna, prefața la “Ultimul amant al Mariei Tănase “, Liuba Liubastra Botezatu, prefaţă la “Eu, Tu şi Poezul”, Daniel Marian, cronică la ”Eu, Tu şi Poezul”, Daniel Luca recenzie la “Eu, tu si poezul”, Raluca Faraon, recenzie la; ”sonete III-ale luminii și prefață la ”Ucide ce iubești”, A.G.Secara, recenzii la ”Sonete II-ale luminii” și la ”Eu tu și poezul”, R.Faraon, Daniel Luca, Emilian Marcu, recenzie la ”anatomia cuvântului”
    Adelina Pop și Daniel Marian recenzii la ”ucide ce iubești!”
    Daniel Luca, Petronela Apopei, Vasile Leonte, Katia Nanu, Adelina Pop la ”Poeme pentru Lara”, Raluca Faraon și Vasile Leonte la ”Merlin sau incantații pentru copii mari”, Dorina Brândușa Landen, cronică la ”ucide ce iubești”, prefață la ”joc în doi”, Petronela Apopei, cronică la ”poeme pentru Lara ”, postfață la ”joc în doi ” Vasile Leonte cronică la ”joc în doi ” și ”duhul fluviului” Dorina Brândușa Landen prefață la ”joc în doi”.

    dansați?

    sunt cetățean al poezolandului
    un columb în căutarea noului cuvânt
    reclădesc poemul inițial din silaba-mamă

    regele/pește organizează un bal mascat
    trimite invitații principeselor de pe domnească
    vor veni pe insula din mijlocul apei
    aduse de caleștile trase de porumbeii călători

    se aprind stelele la palat
    pescărușii cântă valsul de deschidere
    jumătatea de copac face o reverență în fața vrăbiuței
    începe danțul

    poezia e aici la balul mascat
    spune-mi, doamna, ce mască porți?

    pseudo-pastel

    poetul a inventat toamna
    a inventat-o ca să o scrie ca pe o poezie
    ca pe cea mai frumoasă poezie
    doar o dată pe an

    ruginiul copacilor e la fel si pe malul dunării
    dar și pe cel al senei sau al bosforului
    liniștea vecină iernii își găsește adăpostul în catedralele poeziei
    de pe sena, neva, dunăre, bosfor…

    Dumnezeu arată aceeași față tuturor
    Poezia, nu!

    despărțiri

    o dată cu berzele au plecat și cuvintele
    stoluri de cuvinte sfâșie granițele poezolandului
    în căutarea unui loc mai prietenos cu poeții

    e timpul – îmi spun îngerii –
    e timpul să-ți botezi așteptările cu nume de note muzicale
    știu că au greșit destinatarul
    sunt gabriel, nu vivaldi

    e toamnă, doamnă
    toamnă în strigătele pescărușilor
    toamnă în rugina pădurilor , în clocotul pietrelor rostogolite
    de eternul sisif care are adăpost în artist
    e toamnă și nu mă bucur

    fluviul își curge silabele către iarnă
    cuvintele mele se pregătesc de hibernare

    mi-e alb de tine

    poveste în poveste

    e aproape iarnă acum – anotimpul poveștilor
    aș dori să-ți spun și eu o poveste, Doamne,
    vrei să o asculți?

    promite-mi că vei avea răbdare,
    povestea este lungă iar nopțile de iarnă sunt scurte
    eu promit că nu se va întinde de-a lungul a o mie și una de nopți
    va dura cât vom bea o cafea și vom fuma o țigară

    ”a fost odată cuvântul
    pe care îl căutau bufonii de la curtea regelui
    numiți uneori și poeți
    îl căutau ca să facă poeme
    cu care să câștige premii la concursurile literare
    să fie intervievați la diferite posturi de radio și televiziune

    cuvântul ăsta căutat de toți nu se lăsa descoperit
    atunci unii dintre căutători s-au gândit să mintă și să strige
    -iată cuvântul
    cuvântul care aduce fericirea, care aduce gloria-”

    dar care nu a adus poezia

    asta e povestea, Doamne
    spune, nu-i așa că Ți-a plăcut?

    descoperire

    jumătatea mea de copac își ascunde frunzele
    odată cu ele și cuvintele
    acum îmi vorbește prin semne

    mâinile / crengi mă salută în fiecare dimineață
    semn că nu mă uită

    îi răspund cu poeme
    declarații de dragoste pentru o toamnă pe care o vreau
    veșnică

    pe cer umbra jumătății / de copac ține loc de adăpost pentru vrăbiuțe
    aici frunzele îmi adăpostesc încă umbra

    camera ascunsă

    totul e altfel în poezoland
    umbra trece linia de sosire prima – mereu înaintea mea

    toamna urmează de fiecare dată după o altă toamnă
    parcă mereu o alta, mai frumoasă

    țestoasa e mereu întâia la semnatul condicii la serviciu
    corporatistă de nădejde printre iepurii din preajmă

    ziua este întuneric iar noaptea lumină
    și nu suntem în ”orașul -lumină ”
    poezia naște poeții
    așa cum Dumnezeu naște cuvântul înainte de a o face pe eva

    totul e altfel în poezoland
    doar tu ești aceeași

    ascultând-ul pe wagner

    a sosit timpul să numărăm secundele toamnelor rămase
    așa timpul va părea dilatat
    iar ruginiul frunzelor mai încărcat de miere

    vrăbiuțele simt iarna
    își umflă penele acolo în praful cald al verii îndiene
    iarna pare încă departe cum departe ești și tu

    număr secundele toamnelor rămase și ascult tannhäuser
    de fapt ascult pescărușii ce se vântură în intersecția de lângă fluviu
    în actul al doilea elisabeth îl așteaptă fericita pe tannhäuser
    tu pe cine aștepți acum?

    toamna purifică sentimentele
    iubirea / ideea de iubire plutește în intersecția de lângă fluviu
    împreună cu pescărușii

    trăiesc în interiorul unui pastel de toamnă
    căruia îi număr secundele

    am obosit

    primătoamna

    adunăm visele precum gutuile de la poartă
    facem din ele o peltea care ne ține de foame în timpul somnului

    în anotimpul ăsta și noaptea are culoarea mierii

    e timpul să îți scriu o duminică
    pe care să o porți în suflet atunci când ai obosit
    să îți tot fie toamnă
    dorul de primăvara lalelelor e nesfârșit
    și de multe ori doare

    la marginea poezolandului singurii vameși sunt pescărușii
    poezia e o marfă de contrabandă și foarte căutată

    spune-mi, doamna, poezia doare?

    simfonia a X a

    undeva, departe, într-un punct alb pe harta sufletului
    cineva, poate Dumnezeu, (sigur El) a ascuns poezia
    de atunci niște nebuni o caută
    unii – cei mai nebuni dintre ei – chiar cred că au descoperit-o
    sfântă mare naivitate…

    în poezoland anotimpurile se succed după voia noastră
    toamna asta o numesc primătoamnă
    și o colorez cu toate notele din portativ
    ruginiu minor este dominanta simfoniei auzite în parc
    luna mea învață să mă silabisească

    frunze picură pe clapele pianului
    beethoven suntem toți

  • Medalion Gabriel Gherbăluță

    Medalion Gabriel Gherbăluță

    Gabriel Gherbăluță, profesor, scriitor regizor, realizator radio și peste acestea toate, OM.

    Viețuiește în spațiul gălățean din clisa căruia s-a zămislit. Între scrierile sale nenumărate, am ales pentru acest medalion doar câteva sonete, așadar, fie de la Gherbăluță cetire:

    al orei de iarnă

    zgârie marea urme-n nisip
    noaptea-şi aduce lupii la ţărm
    caut cuvântul dintâi să ţi-l ţip
    nu-l mai găsesc: tare-aş vrea să îl sfărm

    doi lycantropi muşcă luna din cer
    sfâşie lacomi din cornul cel stâng
    sătui apoi se închină şi pier
    eu am rămas şi încep să o plâng

    marea acum se agaţă de mal
    sus este luna ce plânge cu sânge
    mi-astupă nările-un ultim val
    melcul din stânga cornul îşi frânge

    caut cuvântul dintâi să ţi-l strig
    mare-a-ngheţat iar luminii i-e frig

    sonet – ţie!

    motto: „primul semn al înţelegerii e dorinţa de a muri”
    (Franz Kafka )

    de ce închis în singurul cuvânt
    care îţi dă o oarecare siguranţă
    priveşti deasupra cerul din pământ
    şi-aştepţi să pierzi şi ultima speranţă?

    de ce să negru când tu ştii că albă
    lumina ta irumpe împrejur?
    cu ploi albastre tu îl prinzi în salbă
    cuvânt născut din diamantul pur

    de ce să fugi când spaţiul nu există
    şi timpul mort se scutură pe noi?
    repetă iar că dragostea rezistă
    şi dă-mi lumina-n schimbul unei ploi

    şi de te-închizi cu mine sus pe cruci
    poţi să o faci doar ştii cât poţi să duci

    sonet- al omului negru

    cum sună paşii pe străzi în amurg
    clopote bat către noapte în dungă,
    noaptea omoară lumina în burg
    cârduri de corbi în oraş or s-ajungă

    când omul negru îţi bate în geam
    închide ochii şi intră-n cuvânt
    cuvântul mamă-pe el doar îl am-
    moloh din apă şi din pământ

    de cornul lunii atârnă un vis
    pun şi-l îmbrac în silaba de azi
    cuvântul spus în poezul nescris-
    treaptă spre nalt: ca să zbori, nu să cazi

    când omul negru îmi bate în geam
    strig către tine; ești tot ce mai am

    sonet- al fluviului cuvântător

    îmi pleacă fluviul-dinspre coasta stângă
    oraşul meu rămâne fără ape
    a fost cândva un fluviu; cin’ să-l plângă?
    şi cine de uitare să îl scape?

    rămân pe maluri şiruri de cuvinte
    ce şiroiesc cum lacrimi pe obraz
    unde-a fost apă-i şirul de morminte
    şi-i îngropat barcaz lângă barcaz

    unde-a fost fluviul, cresc acum cuvinte
    un nou oraş silabele să-şi strângă
    din crucile crescute pe morminte,
    a fost cândva un fluviu: cin’ să-l pângă?

    şi fluviul meu s-a risipit ca vântul
    în urma lui a rămas doar cuvântul

     

    al cerşetorului de lumină

    mi-ai dat cuvântul: şchiop e ca şi mine
    şi bâlbâit… amară poezie
    cum poate însă versul să aline
    ziua din noaptea care va să fie?

    mi-ai dat lumina, sunetul vocală
    eu am închis-o-n sunet de consoană
    şi-am tăvălit-o-n fulgi trecuţi prin smoală
    o evă păcătoasă, nu o ană

    mi-ai dat şi cântul: l-am pierdut îndată
    uitat prin colţ mucegăit de casă
    am lăcomit la mărul fără plată
    acum plătesc dar Tie nu-ţi mai pasă

    ascultă, Doamne, îndurare-Ti cer
    trimite steaua când va fi să pier

    sonet- al coşmarului de joi

    omul cel negru a stins lumina
    soare pe cer pe loc s-a-nnegrit
    moartă în miere zace albina
    eu rătăcesc pe un drum ocolit

    sfinţii mai vor o lumânare
    încurcă versul în rugăciuni
    fără de apă-i marea cea mare
    focul s-a stins sufocat de tăciuni

    ştiu că e vis: doar un somn un coşmar
    ochi să deschid şi să spun: mai trăiesc
    vreau să te strig însă e în zadar
    în întuneric doar fricile cresc

    cred că e vis: dar nu vreau să ştiu
    vin’ de îmi spune: trăieşti şi eşti viu

     

    sonet- al iernii pe fluviu

    cad iernile pe fluviu in croncănit de ciori
    şi frigul nopţii strânge fărâma mea de soare
    crivăţ îşi plimb-arcuşul pe strune de viori
    pe malul de danubiu o salcie îmi moare

    pândeşte la fereastră o pasăre albastră
    o pasăre polară născută pe-un gheţar
    unii o văd ciudată alţii o simt măiastră
    e rece ca lumina pulsândă de la far

    cad iernile pe fluviu cum cad de mii de ani
    şi împăratul-peşte pe fund de fluviu doarme
    la focul de pe maluri se încălzesc sărmani
    căldura lui în palme se chinuie s-o sfarme

    pândeşte la fereastră o pasăre albastră
    cât aş fi vrut să fie o pasăre măiastră!

     


    Lasă-mă să te iubesc! Ed. Rovimed, Bacau, 2013
    Dumnezeu a pus semafoarele la o distanţă de două săruturi între respiraţii, Ed. Maiastra, Tg. Jiu, 2013
    Cui îi pasă că mâna mea stângă a înnebunit? Ed. Rovimed, Bacau, 2014
    Sonete (despre cub şi iernile din el ), Ed. Agol Bucuresti, 2015
    Femeii în galben Bucuresti, 2015
    Bestiarium vocabulum, Ed. Tracus Arte, Bucureşti , 2016
    Ziua în care mor apele – Iaşi, Ed. Pim, 2017
    Oniropolis – Iaşi , Ed. Pim, 2017
    Let’s Zeppelin – RM. Sărat, Ed. Rafet, 2017
    Sonete II – ale luminii, Ed. Minela, Bucureşti, 2018
    Eu Tu şi Poezul, Bucuresti, Ed. Minela, 2018

    Ultimul amant al Mariei Tănase, ed. Junimea, Iaşi, 2019
    elegii amanate, Ed. Eurostampa, Timisoara, 2019
    povestea lui a fost odata, Ed. Pim, Iasi,2019

    In colaborare:
    Cu Daniela Toma,  Labirint din doi în doi – Satu Mare, 2013
    Cu Doina Roman Maestrul şi jumătate de lebădă – Bucuresti, 2014

    Referințe critice:
    Adi Secara, Adelina Pop, Raluca Faraon, Daniel Luca, Daniel Marian, Daniel Maris, Liuba Botezatu, Felix Nicolau, Victor Cilinca, Ionel Necula

    Premii:
    Premiul I FESTIVALUL INTERNATIONAL: Titel Constantinescu,
    MENTIUNE-Festivalul de poezie Adrian Păunescu
    Premiul pentru excelenta, Festivalul de poezie al revistei “Sintagme Literare”