Vali Orțan – Un condei absolut autentic și diversificat în alegerea temelor, o voce distinctă în poezia contemporană.
tablou în doi
părul tău încă miroase a
vară a flori de grâu şi a
petale de maci
ochii tai încă miros a
soare şi a nopţi cu
luna plină şi zemoasă ca
un pepene crăpat de prea copt
zâmbetul tău încă miroase a
noapte din aia când aşteptările
se ascund în emoţii ce-ţi
înfioară sânii
eu miros doar a
toamna ce va veni şi
a vânt cu gust de tine
miere de tăcere
tăcerea poate fi amară
sau doar o dulce mângâiere
când gustul ei te înfioară
şi simţi că-i miere de tăcere
dac-am să plec cândva departe
tu să m-aştepţi am să revin
ca stea în fiecare-ţi noapte
cu cer senin
te voi iubi pân la sfârşit
căci ne am avut precum o ştii
luceferi care s-au găsit
în munţi în gări şi pe câmpii
eden
pomul acela era un nuc
de fapt…nu
era
foarte nuc
făcea nuci mari cât pumnul
ridicat către cer a obidă
şi acum mai face dar
obosit de ani nu
mai poate să le hrănească şi
cad găunoase
pomul acela era un
foarte nuc şi
fiind special va fi o
foarte mobilă
apa din noroi
uneori o singură găleată cu apă
nu stinge focul
doar îl opăreşte pe cel care încearcă asta
uneori o simplă ploaie
nu acoperă seceta verii
doar udă praful lăsând în urmă
o mâzgă pe care aluneci
uneori o singură tăcere
poate aprinde un foc
pe care un singur cuvânt
îl transformă în noroi