Fântâna în flăcări – cronica unui spectacol deosebit

Marți, 25 aprilie 2023, la Teatrul Dramaturgilor din București, sala Iosif Naghiu, a avut loc cea de-a doua reprezentație a piesei de teatru „Fântâna în flăcări”, o adaptare  după romanul „Lorana” aparținând scriitorului Mihail Nebeleac.

Dramatizarea și traducerea sunt realizate de  jurnalistul și scriitorul de origine ucraineană Mihai Hafia Traista. Spectacolul s-a bucurat de sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România, filiala București.

Acțiunea piesei , realizată în VII acte, se desfășoară în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, într-o gară, în incinta unei cârciumi. Asistăm la drama existențială a cinci personaje.

Cârciumarul, omul care trăiește neîmplinirea în domeniul muzical, este prezent ca o umbră,  ascultă neputincios poveștile triste ale clienților săi, empatizând tacit cu aceștia. Singurul refugiu îl găsește în muzică.

Marinarul, un personaj controversat, permanent nemulțumit de propriul destin, își îneacă amarul în nectarul bahic, creându-și o lume personală, încercând prin poveștile sale să obțină de la cei care-l ascultă validarea filosofiei  lui despre viață.

Are câte o replică gnomică pentru fiecare personaj în parte. Încearcă să schimbe starea lucrurilor, chiar dacă nu este benefică pentru cel în cauză. De exemplu, îi oferă Nebunului un pahar cu rom, fiind conștient că nu-i face bine acestuia, provocând prin gestul său un moment hilar. Îi dă sfaturi Tânărului boem, victima unei iubiri neîmpărtășite, ascultându-i povestea. Acesta încearcă să găsească explicații pentru eșecul său în dragoste.

Fata, singura ființă mereu alături de Nebun,  este responsabilă pentru acțiunile acestuia. Își ia în serios rolul de protector și își face griji pentru fratele său și mama lor, rămasă acasă. Ea visează la vremuri mai bune, fără război. Iubește poveștile pentru că ele  „sfidează spațiul și timpul”, reușind să o facă, pentru moment, să uite de ororile războiului.

Nebunul, aparent imatur, este singurul care percepe realitatea, adevărul despre  viață  – „fântâna în flăcări”. Rolul complex, jucat excelent de Ștefan Apostol, întregește  cu succes mesajul puternic transmis de dramaturg.

El trăiește profund trauma morții tatălui, căutând în interiorul său răspunsuri la întrebări existențiale, cu mare impact emoțional – „… Cumva fântâna mi-aduce aminte că există sete… tata s-a chinuit mult, chinurile lui erau groaznice…  Apoi  am aflat că oamenii, înainte să moară, își parcurg cu gândul întreaga lor existență, să vadă dacă au făcut sau n-au făcut ceva și-am înțeles asta din privirea tatălui meu, avea o privire pătrunzătoare, de parcă căuta ceva,  sau voia să mai spună ceva…”.

Mihai Hafia Traista nu se dezice nici de această dată de poezie, înnobilând cu harul său câteva replici memorabile – „Timpul nepăsător linge zidul fiecărui timp, fierul plânge cu lacrimi de rugină… timpul curge mereu ca un râu nesfârșit care nu va seca niciodată, care-și varsă apele în fântâna vieții, o fântână mare, fără de fund… oamenii au început să viseze, unii dintre ei au vrut să scrie tragedii deoarece au vrut să simtă durerea și tristețea. Alții au scris comedii fiindcă s-au săturat de râs… ”. (Vocea lui Dumnezeu)

Replicile personajelor sunt întrerupte de alarma atacului aerian, de bombele lansate și de anunțurile din gară, un loc aproape inexistent din cauza  lipsei trenurilor.

Dumnezeu –  vocea conștiinței –  tună,  parcă arătând cu degetul spre vinovații care au ucis și ucid oamenii. Odată cu trecerea timpului, cu evoluția, omul a uitat să rămână om. Progresul este succedat de regres, oamenii și-au dorit din ce în ce mai mult – „au învățat să prade tot…”.  Au inventat armele pe care le-au ridicat împotriva aproapelui.

Timpul – „ca un râu nesfârșit… își varsă apele în fântâna vieții”, ca o flacără imensă care pârjolește binele și visul de a coexista în pace și armonie. Ne autodistrugem. Am creat o lume trufașă, lacomă, avidă după putere, ignorând creația divină. Încotro omenire? „Anii au zburat, s-au născut iubirea și ura. Omul a început să-l ucidă pe om… iar mai târziu, mâinile omului au început să miroasă a praf de pușcă, moartea a început să cosească totul în jur…”.

Jocul actorilor – curat, natural, dinamic – a stârnit aplauze la scenă deschisă.

După terminarea spectacolului, Mihai Hafia Traista l-a invitat pe scenă pe dl. deputat Nicolae Miroslav Petrețchi, președintele UUR, mulțumindu-i pentru sprijinul oferit în realizarea proiectului „Fântâna în flăcări”. La rândul său, dl. președinte și-a exprimat admirația pentru reușita spectacolului și le-a urat succes actorilor în viitoarele reprezentații.

Am rămas cu imaginea luminoasă a publicului care, fără cuvinte, și-a exprimat admirația față de spectacol oferind flori și aplaudând actorii.

Regia artistică și scenografia  – Magda Băcescu

Coloana sonoră – Ștefan Apostol

Sonorizare și lumini – Stepan Traista

Grafică decoruri – Cristian Ghica

Muzica – Traian Chiricuță și Pikordijska Terția

Decoruri – Teatrul „Ivan Franko”

Distribuție:

Fata: Magda Băcescu

Nebunul: Ștefan Apostol

Marinarul: Mihai Hafia Traista

Tânărul: Cristian Ghica

Cârciumarul: Traian Chiricuță

Voce Dumnezeu: Ștefan Apostol

Spiritul: Stepan Traista