Încotro? (partea întâi)
Preponderent de-a lungul istoriei umanității au fost doar războaie, molime și …marile decalaje foarte grave între bogați și săraci. Săracii sunt de doua feluri: cei care aleg să fie astfel, fiindu-le lene sau nepricepându-se să creeze ceva, să muncească și, cea mai mare parte, aceia care oricât ar crea sau munci tot săraci rămân fiindcă așa au decis cei puternici… Bogații sunt și ei de două feluri: bogații cei buni, care merită să fie așa deoarece au creat ceva extraordinar sau au muncit asiduu și, ceilalți, bogații răi, care au jefuit permanent prin cele mai diverse mijloace, de la violența dusă la nivel de genocid până la înșelăciunea generalizată și legalizată. Rar a fost îngăduit unui sărac bun să treacă în rândul bogaților buni și aceasta s-a făcut tot sub interesele bogaților răi. Ceea ce s-ar numi clasa de mijloc (în care se află inevitabil și micii bogați răi sau pepiniera acestora, asupra căreia ar trebui plasată maxima atenție) Această clasă de mijloc ar trebui să fie cea mai numeroasă, dar…
Răul civilizației nu este împărțirea pe clase sau diversitatea, ba dimpotrivă, mai rău ar fi să fie (și utopic) toți bogați sau toți săraci, răul nu stă în lucruri ci în uzul acestora.
Normele sociale, cultura socială, morala, au fost mereu influențate de interesele bogaților răi. În numele legii necesare evitării anarhiei și bunăstării generale și în numele moralei sau săvârșit cele mai oribile crime. Mai multe crime au făptuit cei de la putere, oriunde în lume de-a lungul timpului, decât epidemiile și criminalii de rând, decât inamicii externi. Și au făcut-o sub scutul legii și ale unor necesități care au fost născocite anume, cum ar fi de exemplu siguranța națională.
Civilizația presupune nu doar progresul tehnologic, cunoașterea crescândă asupra naturii și descoperirile științifice, ci și un profund respect față de viață, de viața oricărei ființe. Dacă acest respect este știrb
it de norme, acele norme sunt ostile civilizației, sau doar o fățărnicie îmbroboditoare.
Instituționalizare chestiunilor spirituale cum ar fi: educația, sănătatea, justiția, credințele, artele și așezarea acestora în sprijinul intereselor bogaților răi, a adus prejudicii umanității imposibil de cuantificat.
Absolutismul monarhic, despotismul, prin care voința monarhului devine lege și nu este îngăduită nicio crâcnire împotriva ei, a fost înlocuit cu o democrație în care alesul nu răspunde pentru decizia lui, voința lui, indiferent care ar fi aceasta, deci, care este diferența între un monarh care taie și spânzură după capriciul voinței și un ales, chipurile democratic, care nu răspunde nicidecum pentru nicio decizie a sa, nefiind nicio lege care să înfiereze această răspundere? Unde este astfel evoluția civilizației? Doar în faptul că oamenii își pot alege cine să-i oprime? Nu. O astfel de democrație este o înșelăciune crasă și costisitoare mai mult decât în cazul unui despot medieval.
Dacă educația presupune inocularea în conștiința celui supus procesului a unei obediențe absolute față de normele create de bogații răi și dacă la fel contribuie artele și credințele propagate iar justiția apără cu strășnicie respectarea acestei obediențe, simbolul justiției fiind o balanță, deci un instrument de piață, iar sănătatea și viața au devenit o marfă, precum toate chestiunile spirituale, înseamnă că civilizația umană se află moralicește vorbind tot acolo de unde a pornit. O dovadă stă și în faptul că tot ceea ce este considerat viciu sau virtute este neschimbat de milenii.
Firea umană, natura sa, nu este civilizată fiindcă educația sa și spiritualitatea sa este permanent menținută prin diverse pârghii să rămână la nivelurile instinctelor. O viziune socială nouă care să urnească civilizația ar presupune un nou limbaj care să înlocuiască pe cel al schimbului și noi norme care să responsabilizeze puterea. Dar cel mai important și necesar pas ar fi scoaterea de sub forma de instituție a tuturor chestiunilor spirituale, acestea deoarece evoluția materială care asigură resursele traiului și relațiile dintre oameni și chiar dintre toate formele de viață, se poate crea doar printr-o evoluție spirituală complexă și acordată cosmic. (va urma)
