Date biografice – Bircea Marian, pensionar.
Pseudonim: BMArian. Cititor pasionat.
Texte publicate în:
– Revista Ficțiunea OPTM, Divertisment și Pescarul, format online
– Revista Vorbelor Scrise, Ochiul magic și Garoafe, tipărit pe hârtie și online
– Revista HelionSF, Molia, Armistițiu, Ajutor!, Transfer, Balaurul, Izvorul, Icoana,
Căpcăunul, Răsplata, Minerul, Resurse umane, Artistul și opera lui, Procedura,
format online
– Texte și poezii publicate pe site-ul “ Însemne Culturale ”
– Texte publicate pe platforma Liternet și grupul Ficțiuni Reale
– Revista Agora Artelor, proză scurtă, Rouă?, De la balcon, Pepenii,
– Revista cenaclului ArtzoneSF, Confruntarea, De vorbă cu Luna.
– Volumul II, Ficțiuni Reale, în colectiv
– Volumul “ Vine miezul nopții”, în colectiv
Premii
Premiul II concursul revistei Liternautica, 2018
Premiul II concursul Lumină și culoare, 2021, Pitești.
L-am văzut
L-am văzut
Prins în lacrimile din colțurile ochilor
De înfometați copii jinduind în fața vitrinei
Uitați de părinții duși să-și găsească
Respectul de sine și mândria patriotică
În umbra deasă a birtului cu caiet.
O pâine, atât a fost prețul fericirii
Pentru trei suflete prea repede maturizate.
L-am văzut
Mâhnit în ochiul bătrânei adusă de spate
Uitată relicvă dătătoare de viață și grijă
De cei născuți în durere din dragoste
Plecați hămesiți după mirajul banilor străini
Fluturători frustrați de flamuri fleșcăite.
Trei legături de ceapă și două de morcovi
Cumpărate, mi-au adus binecuvântarea ei.
L-am văzut
Înspinat în ochii rugători ai cerșetorului
Cu mintea de necazuri risipită în zările lumii
Și mizeria revărsată peste trupul neodihnit
Ce-și șoptea setea cu buze crăpate de arșiță
Printre grăbiți trecători din biserică ieșiți.
Din frigul frigiderului aburita doză de suc
L-a trimis pe o plajă în mijlocul oceanului.
L-am văzut
Răstignit în privirea goală de femeie rătăcită
Lovită insensibil de puhoiul ochilor orbiți
Lipiți de ecrane, cârcotași judecători chiori
Când a ieșit din clinică după chiuretaj
Fiindcă i-au lipit etichete de curvă și târfă
Mințită în inocența ei de un nemernic.
O vorbă bună și un zâmbet au fost destul.
L-am văzut
Curios când mă priveam în oglinda aburită
De zorii răcoroși ai dimineților grăbite
Să afle de ce mă pierd în strădanii fără sens.
Bunătatea pare cruzime monstruoasă altora
Ce-au un singur țel furioși sub drapel agitat.
Le-am greșit urâcios multora mai demult
Ei nu mai sunt vii să le pot cere iertare.
Ultimul vals
Ce anotimp ciudat și cald
Atât de calmă este iarna vieții mele
Iar resemnarea cade fald
Întunecatul spațiu risipit prin stele.
Mi-am adunat nimicul ce-a rămas
Prin podul gândurilor vagi
Și rătăcesc fără busolă și compas
Prin ochii tăi așa de dragi.
În vânt, al vieții vagabond
Plecat stupid din spații mici spre larg
Nerușinat, dar pudibond
Uimit de spuma valurilor ce se sparg.
Te-am regăsit așa, fără ca să te pierd
Ivită-n viață fără să te caut
Nu am habar, te cert sau te dezmierd
Îndepărtat ecou de flaut.
Neauzită voce-n iarnă
Un tril de flăcări prins în sloiuri gheață
Ce țipat mut de goarnă
În visul rătăcit și regăsit din dimineață.
Atâta teamă-n reîntâlnirea ce n-a fost
Prin căutările neîncepute
Cuvinte duse-n zbor de păsări fără rost
Plutirea frântă, aripile rupte.
Himeră încarnată-n trup
Liberă-n colivia visurilor arzătoare
Zăbrele frânte ce se rup
Prin evadarea gândurilor călătoare.
Fantasme sclipitoare-n întuneric
De licurici într-un dans fals
De incantații murmurate ezoteric
Vrei să dansăm un ultim vals?
Drumul
Drumul acesta o să-l fac singur.
Desculț poate, peste toate pietrele ascuțite și tăioase.
Deasupra norilor o să-mi găsesc liniștea.
Dincolo de ei e cerul în care o să-mi găsesc pacea.
Distrus și măcinat de îndoieli fără răspuns.
Doresc prea mult mânat în viață de trecatoarele pofte ale iubirii.
Decepția că nu e vară în fiecare zi și-n existența mea efemeră, de bunăvoie am ales să
am în suflet gerul nemilos al iernii.
Dezamăgirea de-a oferi totul, cu aceeași intensitate ce nu poate fi oprită de
suspiciunea că nu este destul.
Dependent de iubire, orbit de dragoste, răvășit de închipuiri neverosimile, o să-mi
caut penitent pe calea aceasta, iertarea.
După ce drumul o să-mi zdrelească abraziv tălpile, poate că durerea o să-mi alunge
imaginea ochilor strălucitori plini de mistere nedescoperite și a buzelor conturate în
surâs enigmatic.
Detașarea de plăsmuirile magice din cuvintele așternute pe hârtie, universale
declarații atroce de iubire necondiționată, de neînțeles și nepătruns, supus erorii de
neiertat că înainte a fost cuvântul născocit din gând, nematerializat în fapta
îmbrățișării pasionale tânjite cu pofta înfometatului de adevăr.
Dorința nestăpânită la visul că pot fi stăpân și sclav în același timp, eșecul de neînțeles
că nu pot fi altceva decât un om supus greșelii.
Dragostea mea…
Ediție îngrijită de Olimpia Dobre
