poezie

1 COMMENTS

  1. Pietrele soarelui
    diminețile se dezbracă de trandafiri
    mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini
    dorm pe geana curcubeului care plânge comete
    tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/
    cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept
    șchiopătez de prea puține cuvinte
    pe drumul albastru pictat mult prea lent
    rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu
    ți-e teamă de o magică iubire ca de o moarte
    mă încalț cu visele tale fragile îți port haina celor două nopți
    dragul meu drag cel mai de departe
    lava cuvintelor sapă între noi șapte sorți
    clopoței sună din grădini suspendate
    între steaua dimineților și roua iubirilor perlată
    se iubește diafan
    cu simțurile aprinse ca ochii unui cer magică artă
    goliți de cuvinte prea dulci prea amare/
    curcubeu aruncat peste mare

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *