Etichetă: la Editura Minela

  • ”Părea o poveste” de Iuliana Baciu – Opinii de cititor

    ”Părea o poveste” de Iuliana Baciu – Opinii de cititor

    ”Părea o poveste” de Iuliana Baciu – Opinii de cititor

    Părea o poveste însă, în realitate, este un izvor de emoții, de sentimente pozitive, fiindcă niciun rând din cartea asta nu transmite remușcări, proteste, frustrări, ranchiune sau alte răutăți, chiar dacă povestea parcurge vicisitudinile totalitarismului.

    Surprinde locurile și timpurile, obiceiurile și aspirațiile, destinul personajelor, cu precădere al celui pricipal, Smaranda, doar din perspectiva valorilor reale, neconfecționate artificial.

    Povestea de dragoste lunecă impetuos ca un râu care nu dă să rupă zăgazuri, să șocheze silit, nici atunci când o tragedie trăită de Smaranda poate părea unor cititori punctul culminant.

    Pentru cititorul care am fost, a rămas important doar momentul în care personajul a reușit să depășească cel mai greu moment și să se lase în brațele unei noi iubiri.

    Faptul că autoarea nu a dramatizat întâmplările, nici atunci când gradul de rudenie al celor doi bărbați din viața Smarandei, ar fi putut să fie speculat literar pentru a crea contradicție, dă cărții nota de rafinament pe lângă talentul de narator, fără subterfugii livrești, prin care ne sugerează că oricare dintre noi ar trebui să păstrăm dintre toate întâmplările noastre numai pe cele relevant pozitive.

    Satul românesc în ”Părea o poveste” este descris cu smerenie, pentru Iuliana Baciu acesta rămâne o icoană a curățeniei sufletești, a căii spre transcendență, spre mântuire.

    Iubirea în niciuna din cărțile sale nu este povestită ca mondenitate, frivolitate, ci numai ca o firească însușire spirituală.  Destinul personajelor rămâne mereu legat de alegerile personale și nicidecum de un fatalism dramatic ori, mai rău, tragic.

    Pe măsură ce parcurgeam cartea aveam sentimentul că retrăiesc altfel propriile amintiri care, firește, nu au nimic în comun cu povestea, dar veneau atrase de pozitivitatea acesteia. Am avut uneori sentimentul unui lirism ascuns în narațiune, un imn naturii și omului.

    După debutul în limba italiană cu ”Puzzle della mia vita”, la Editura Minela, acum, cu ”Părea o poveste” la Editura ArtBook, Iuliana Baciu și-a confirmat maturitatea ca scriitor.

    Cărțile sale viitoare vor fi citite pornind de la garanția numelui său, așteptându-se cititorul la o operă cel puțin la fel de autentică și valoroasă, capabilă să transmită mesaje importante.

    Recomand fără nicio reținere lectura ambelor cărți ale Iulianei Baciu pe care o felicit și aștept cu răbdare noile sale apariții editoriale.

    parea-o-poveste ”Părea o poveste” de Iuliana Baciu – Opinii de cititor

  • Medalion Iuliana Baciu 

    Medalion Iuliana Baciu 

    Medalion Iuliana Baciu

    Iuliana Baciu este întâi de toate prozatoare, a publicat prima carte în 2016, la Editura Minela.

    Un roman itinerant al unui destin generos unde personajul principal ne dovedește că din tot ceea ce a primit a dat cu prisosință altora…

    …pornind de la copilăria din vremea totalitarismului și până aproape de actualitate vom putea parcurge prin acestă carte o golgota iubirii și a sacrificiului care …sunt unul și același lucru!…

    un debut scriitoricesc împlinit cu cinste… Iuliana Baciu, un roman scris direct în limba italiană…în țara de adopție.

    Acolo sus

    Acolo sus,
    la înălţime,
    doar păsările şi natura cântă,
    foşnetul frunzelor şi marşul furnicilor
    se întâlnesc la adierea vântului,
    iar glasul omului e de prisos
    și lasă penelul să-şi exprime mirarea.
    singură culoare
    ca oglinda spartă împrăştie
    bogat nuanţele de verde pădure,
    mazăre,
    cald primăvăratic sau rece liniştitor.
    Şi dacă-ţi ridici privirea
    spre cerul albastru ca ochii iubitei,
    te simţi scufundat în adâncimile mării
    calmă pe dinăuntru şi izbitoare afară,
    apoi te întinzi pe iarbă şi asculţi tăcut
    zborul fluturilor cum trec
    de pe un trifoi pe altul
    ca pe o pasarelă.
    Iar picurii ce-ți cad pe față
    nu sunt norii aducători de ploaie:
    e un roi sălbatic de albine
    în zbor spre casă
    cu coşuleţe de miere pline.

    Noi ca frunza

    frunză
    prinsă de o rămurea,
    simplă frunză
    printre alte mii şi sute,
    ascunsă, tremurând tăcută,
    ascultă cum altele vibrează.
    Nutrită cu laptele sevei
    crește frunza-n primăvară
    îmbrăcată toată-n verde
    va rămâne până-n vară.
    simplă frunză parfumată
    de roua dimineţilor
    de vânt se lasă legănată,
    mângâiată de-a ei soartă.

    Ploaia

    Plouă
    şi ieri a plouat
    şi mâine iar o să plouă,
    când plouă mă simt minunat,
    poate vă place şi vouă!
    Ploaia îmi sună
    ca muzica-n suflet
    acorduri de harpă, vioară, pian,
    mă-ncântă,
    rămân dezbrăcată de gânduri,
    întinsă pe iarbă-n grădină.

    Dor

    Dor din dor
    pribeag rătăcitor
    din dorul
    dorului venit.
    De-ai fi tu
    dorule
    dorit
    cum te doreşte
    un dor
    din dorul
    dorurilor doruri.

    Aşteptare

    Aşa senin era afară
    se încăpăţâna să ningă
    nici vântul nu mai șuieră
    nici câinele nu latră.
    A trecut ziua în aşteptare
    de ceva ce tre’ să vină
    privind lipită de geam
    cu pisica ghemuită.
    Licăresc stele pe cer
    faruri mici în depărtare
    se plimbă încetinel
    carul mic şi carul mare.
    Frigul pare a-i spune
    fularul pune la gât
    dacă vrei să ieşi afară
    uite, omătul iar vine!
    Viscol mare s-a înălţat
    fulgii se prind în horă
    cad din cer cu miile
    acoperind pădurile.
    Şi era senin afară
    iar natura în tăcere
    aşteptând din nou să vină
    primăvara triumfală.

    Frigul

    cuprinde încet de la tălpi
    înfășurând-o ca o iederă
    sălbatică ce pune stăpânire
    pe tot chiar și în cameră.

    Și-a pus ciorapii de lână
    împletiți de a sa bunică
    anul trecut cu patru andrele
    însă degeaba, frigul comunică.

    În vatră focul demult e stins
    Lemnele-s terminate în șură
    Un țurțure-afară parcă grăiește
    Dezgheață aerul rece și frigul din suflet.