Revista Vocativ

Etichetă: poezie

  • SĂ BEI SINGUR…

    Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
    încît să dai nume țuicii tale. Au stat mulți
    la masa pustie, dar ce să vorbești
    cu unii care nu știu numele țuicii tale?

    Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
    încît să dai nume sîngelui tău. El ce-ți mai ține
    de urît. Pînă-ntr-o zi.

    Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
    încît să dai nume singurătății tale. Scoate
    tu în oraș femeia asta prăfoasă și lăcrimată!
    Sigur o va consola careva!

    Nimeni nu știe cum e să bei atît de singur
    încît nici singurătatea ta să nu mai stea
    cu tine la masă…

  • [a trecut multă vreme de când nu ai mai scuipat frică]

    în loc de sânge
    de când nu ţi-ai mai pariat sufletul pe figuri de stil
    şi ai preferat să construieşti colivii din lucruri simple
    ca şi cum ar fi însemnat ceva drumul acela de oboseală unde
    îţi ofereai buzele ruginite
    oamenilor de rând

    dar a venit un timp când
    muream în picioarele altora
    când
    ne descompuneam moleculă după moleculă
    amintirea peştilor care defilau prin paharul de vodkă
    când
    umblam nopţi şi zile în părul tău scurt care
    nu iubea căprui

    să fie curând ai urlat din trupul îngerului adormit
    să fie beznă în sufletul fluturelui
    în dinţii încleştaţi ai mamei
    în ochiul sticlos al tatălui care
    mă petrecea pe ultimul drum
    să fie ce vrei tu să fie ţi-am răspuns din inima mesei
    spre ieşire

    (DD)

  • ÎNCEPEM

    motivația unei noi reviste de cultură poate fi doar noul în creație,
    autenticitatea, actualitatea și avangarda,
    promovarea valorii – împreună vom reuși să realizăm o altfel de revistă –
    vocativ este o …chemare