Autor: Claudia Minela

  • Dublă lansare de carte la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu

    Dublă lansare de carte la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu

    Sâmbătă, 14 octombrie 2023, Biblioteca Metropolitană din București – Mihail Sadoveanu – a găzduit dublă lansare de carte – „Povești călătoare (3)”, volum colectiv coordonat de dl. Ciprian Apetrei, Cristale în noapte (poezie), Cristale de rouă (album de picturi), autor Marina Eliza Caloian.lansare-muzeu-1024x768 Dublă lansare de carte la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu

    Domnul Ciprian Apetrei, jurnalist, scriitor, profesor de filosofie, deschide evenimentul vorbind despre românii din „diaspora” și, implicit, despre proiectul inițiat de domnia-sa  – Povești Călătoare – un volum care conține 126 de povești ale românilor de pretutindeni, din 30 de țări, de pe 4 continente. Cele trei volume au fost publicate la Editura Minela.

    „Proiectul – Povești călătoare – a început în 2018, în anul Centenarului… Atunci mi-a venit ideea de a face un spațiu deschis… am evitat clișeele. N-am căutat scriitori, ci oameni diverși. Aveți în această antologie medici, muncitori, badante,  oameni care au lucrat în agricultură, oameni de știință, oameni care au lucrat în construcții, mulți oameni care au avut curajul să-și spună povestea așa cum a fost, cu multe greutăți… Toate cărțile mele au pornit de la întrebarea <<de unde sunteți dumneavoastră?>>”

    La eveniment au participat doi dintre protagoniștii volumului – domnul Marius Stan (SUA) și doamna Oana Sandu (Norvegia)

    Domnul Marius Stan, din Chicago, cercetător și scriitor, a vorbit succint despre parcursul dumnealui în SUA și despre oamenii care l-au susținut în evoluția sa. Dumnealui apreciază faptul că românii „sunt adesea mai patrioți și mai români decât cei din țară”. Este încântat că cei de acasă și-au schimbat mentalitatea în ultima vreme – „Acum 25 de ani aș fi spus că speranța mea e în tinerii români, că ei vor schimba țara. Nu. Am văzut schimbări în bine în mentalitatea vârstnicilor… au început oamenii să-și schimbe viziunea asupra vieții și să aprecieze că ei pot schimba lumea în bine…”. Domnul Marius Stan a participat în antologie cu povestea „Sunt un om norocos”.

    Urmează doamna Oana Sandu (Norvegia) care a mărturisit că i-a fost foarte greu să se adapteze în țara adoptivă, dar a reușit să se impună pe plan profesional prin multă muncă și studiu. După 13 ani s-a repatriat. Și-a dat seama că „… după ce am găsit drumul spre acel acasă al sufletului meu, nu am cum să mă mai rătăcesc. Îmi trăiesc prezentul românesc cu tot ce aduce el și inima-mi șoptește bucuroasă că nu-și dorește să fie nicăieri altundeva decât aici. Mai ales că experiența de până acum mi-a arătat că nu știu să iubesc altfel decât românește.”(din Povești călătoare – Cantonament în Norvegia)

    În continuare, Domnul Ciprian Apetrei aduce în discuție viața culturală a românilor din Skiver, nordul Danemarcei. Își arată admirația față de activitățile întreprinse de comunitatea românilor de acolo – „… au invitat teatru din România, am ascultat muzică clasică, jazz, au invitat scriitori din România, au organizat ateliere de povești pentru copii… ”.

    Printre multele subiecte abordate de domnul Ciprian Apetrei, un ambasador al românilor de pretutindeni, este și cel al inițierii unui proiect prin care conaționalii stabiliți în străinătate „să poată veni cu îmbunătățiri pentru România”, să ajute de la distanță prin exportarea bunelor practici, consultanță pro bono. „Bogăția aceasta, România încă nu o vede… România are nevoie de un proiect de țară pentru diaspora… Important este cum faci ca cei plecați să-și păstreze identitatea… Aici România ar trebui să investească în mod serios și sustenabil și cu gândul de a da roade peste două, trei, patru generații… Dacă statul român nu inițiază un proiect pe un termen lung, așa cum au alte țări, nu o să fie veșnic”.

    Publicul a reacționat pozitiv la discursul domnului Ciprian Apetrei. Doamna Mihaela Popescu și-a exprimat dorința de a vorbi despre experiența dumneaei. Este stabilită în Belgia din 2007. Mărturisește cu modestie că nu s-a regăsit în niciuna dintre poveștile din volum. A fost interesată să afle care este publicul dornic să citească cele trei cărți „Povești călătoare”. „Majoritatea cititorilor sunt cei care au participat la evenimente. Din păcate, cartea nu are un marketing pe măsura valorii ei… mai puțin ajung tinerii să citească, dacă nu le dau părinții. De obicei, tinerii care sunt născuți în străinătate au opinii interesante, au primit cartea foarte bucuroși…  E o radiografie a diasporei și ar fi bine să o aibă…”, răspunde coordonatorul volumului.

    Doamna Mirela Penu, membru UNIFERO, vorbește despre proiectul inițiat de dânsa, realizarea unui manual de limba română tradus în patru limbi – „Manual ghid, limbă, cultură și istoria României – Pașaport identitar global, dedicat copiilor și tinerilor din țările unde există comunități românești.”.

    dubla-lansare-1024x768 Dublă lansare de carte la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu

    Urmează cel de-al doilea autor, Marina Eliza Caloian din Câmpina. Debutează cu volumul de versuri „Cristale în noapte” (poezie) și „Cristale de rouă”, album de picturi.

    Autoarea se adresează publicului, vorbind despre pasiunile dânsei – poezia și pictura, două manifestări artistice prin care își exprimă pregnant sentimentele, gândurile și trăirile. Mărturisește că totul a pornit de la un obstacol din viața sa, pe care l-a depășit cu greu. Ajutată de familie și prieteni a reușit să treacă parțial peste momentul care i-a marcat viața. Dar s-a regăsit și redescoperit refugiindu-se în artă – „… am simțit nevoia să-mi pun gândurile pe hârtie și, în același timp, am compensat cu tablourile realizate în stil happy, să fie mai vesele decât ceea ce scriu în poezie. Pentru mine scrisul a fost un refugiu, o vindecare, un nou răsărit… Cel mai mult am rezonat cu scrierile lui Marin Preda care spunea că <<Orice dimineață are ceva din emoțiile unui nou început>>. Toate emoțiile mele le-am introdus în această carte simțind astfel că e un nou început… Trebuia să trăiesc răsăritul ca să realizez că m-am vindecat de negura nopții”. Vorbește cu dragoste despre nepoțica sa de patru ani – „raza mea de soare”- cum o numește autoarea. Copila i-a spus într-o zi: „Marina, te iubesc mai mult decât poate inima mea!”. Isabelei îi dedică o poezie – „Superlativ” – pe care o citește public.

    Urmează doamna Nicoleta Luncașu din Câmpina care lecturează poeziile „Ce merită eternitatea?” & „Adam și Eva”. Publicul a recompensat-o cu aplauze pentru interpretare.

    Aflăm din spusele autoarei că are un nou proiect – „Suflet de copil”, poezii pentru cei mici. Urmează editorul cărții care citește poeziile „Melancolie” și „Galben de toamnă” din volumul „Cristale în noapte”. Ultimul cuvânt aparține autoarei care citește poezia „Cum este iubirea?”.

    Venit de la Târgoviște, pianistul în vârstă de numai 7 ani, Frâncu Edward Andrei este surpriza serii. El interpretează la pian – „Rondo Alla Turca (Mozart), Fur Elise (Beethoven) și Menuet (Bach). Studiază pianul de un an, îi place muzica clasică, dar cel mai mult îi place să citească – „2,3 ore pe zi. Citesc pentru că îmi place și pentru că aflu multe lucruri. ”, declară micul artist la finalul minirecitalului său.

    Evenimentul se finalizează cu un grupaj de autografe oferite de autori celor care au intrat în posesia cărților.

    Mulțumiri conducerii Bibliotecii Metropolitane și participanților la eveniment!

    Claudia Minela

    lansare-dubla-702x1024 Dublă lansare de carte la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu

  • Medalion COSTEL STANCU

    Medalion COSTEL STANCU

    COSTEL STANCU – născut la 02.05.1970, Vînju-Mare, judeţul Mehedinţi – este membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reşiţa, membru D9, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara. Locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin. Este autorul a 16 volume de versuri.

    Poezia lui Costel Stancu se impune printr-un discurs liric expresiv, individualizându-l de popota aezilor care scriu orice și oricum. Scrisul pentru el – „mistifică viața”. Rămâne un „visător de nelocuit” care crede „că în orice ou e o școală secretă de muzică”. Este permanent în contradicție cu „celălalt” ego, încercând să se descopere sub diverse identități, funcție de starea spirituală în care se află.

    Deși aluzivă, poezia se remarcă printr-un limbaj artistic autentic, abordând teme existențiale expuse în propriul univers imaginar, caracterizat prin sensibilitate și trăiri profunde. Pentru el cuvântul are puteri magice, poate înălța spiritul  – „Ies lupii de sub/ vraja lunii, planetele de pe orbită,/ sunetele din oul sterp, însă omul/ de sub puterea cuvîntului, niciodată./ Cuvintele sînt resturi de tăcere. Cercuri/ de foc.

    Timpul aleargă nepărtinitor. Fiecare clipă are înaltul ei, fiecare oră ramifică viața într-un concept al nemuririi. Nu te poți ascunde pentru a opri trecerea alergătorului de cursă lungă –„La adăpost ești doar în propria-ți palmă, acolo unde/ nu se gîndește nimeni să te caute.”.   Singurătatea, temă recurentă în poezia lui Costel Stancu, are conotații diverse – „Orice beție în singurătate seamănă cu un cinematograf pentru orbi./ Mereu plin. Rîzi.”

    Acestea au fost doar câteva impresii despre poezia lui Costel Stancu, un poet care n-ar trebui să lipsească din bibliotca de suflet a niciunui iubitor de poezie.

    Lectură plăcută!

    * * *
    Sînt propriul meu biograf mincinos.
    Trebuie să mă întorc mereu în alt timp,
    să potrivesc lucrurile așa cum au fost scrise.
    Scrisul mistifică viața. Știe cineva dacă, într-adevăr,
    l-am salvat pe Celălalt sau l-am împins și mai în adînc?
    Adîncul are margini. Cerul, nu. Știu doar că
    am ajuns regele neîncoronat al clipei de atunci.
    Rivalii m-au alungat din oraș. Acum mă
    întorc anonim. Rîul a secat. Vîrtejurile nu au
    memorie. Peștii, tot muți. A rămas numai podul,
    sfidător ca o floare la butoniera călăului.
    Unde au zburat păsările de altădată? Chitare de
    buzunar, cum le numeam noi. Visător de nelecuit,
    credeam că în orice ou e o școală secretă de muzică.
    Îmi imaginam călătoria unui titirez pînă pe lună
    și înapoi. Am ajuns – după cîtă vreme? – în locul
    copilăriei mele. Mă va recunoaște Celălalt?
    Îmi va cere iertare pentru pribegia mea?
    Liniște crudă, de praf plutitor. De momeală
    plictisită să aștepte. O pisică trece strada.
    Scrîșnet de frîne, nori palizi, filozofii ieftine.
    (Ziua toate pisicile sînt albe!).
    Oare acesteia cîte vieți i-au mai rămas?

    * * *
    Te poți vindeca de mușcătura șarpelui.
    Rămîi viu după ce te-a scăpat vulturul
    dintre gheare. Se dezmeticește cel lovit,
    în frunte, de copita calului. Nebunul își
    mai regăsește mințile pierdute. Ies lupii de sub
    vraja lunii, planetele de pe orbită,
    sunetele din oul sterp, însă omul
    de sub puterea cuvîntului, niciodată.
    Cuvintele sînt resturi de tăcere. Cercuri
    de foc. Multe fiare au sărit, cuminți,
    prin ele la porunca Marelui Dresor.
    Uneori mă întreb: dacă era scris
    ca pe arca lui Noe să urce și două cuvinte,
    care ar fi fost acelea?

    * * *

    Atunci, nimic nu avea margini. Nici adînc, nici înalt.
    Nu îmi închipuiam ceva mai cuprinzător decît ora.
    Știam să deosebesc pasul omului de cel al șarpelui.
    Caută-l pe Dumnezeu în inima celui singur,
    îmi spuneai. Eu săream de pe un cal pe altul.
    Adormeam fericit în cîte un mormînt, ca-n brațele unei
    iubite de-o noapte. Dar, într-o zi, am văzut marginea orei
    și am înțeles că voi fi găsit oricît aș fugi.
    La adăpost ești doar în propria-ți palmă, acolo unde
    nu se gîndește nimeni să te caute. Acum mi-e dor de tine.
    E tîrziu. Trăiesc din timpul împrumutat, cu dobîndă
    din ce în ce mai mare, de la Celălalt.

    * * *
    Trăiesc cu o funie legată în jurul gîtului.
    Cînd te apropii, lațul ei se strînge.
    Cînd te îndepărtezi, se lărgește.
    Tu hotărăști dacă mă ții în viață ori nu.
    Ai grijă, o altă femeie umblă să taie nodul.
    Ea mă vrea fericit, așa cum crede că m-a născut.
    Două femei se luptă să mă țină în viață.
    Fiecare în felul ei, fiecare pentru ea însăși.
    Niciuna nu mă întreabă ce simt, ce îmi doresc.
    Timpul trece. Eu scriu. Zadarnic vrei să mă salvezi, mama!
    Leagănul meu e acum o ruină veselă.
    Cealaltă femeie îmi va fi mormînt umblător.

    * * *

    Stai singur la masă și bei
    din două pahare deodată. Prietenii tăi

    – vii sau morți – sînt fericiți unii cu alții.

    Fiecare crede că închini cu el. Tu taci.
    Tăcerea te apără doar de tine însuți, nu și de Celălalt.
    Orice beție în singurătate seamănă cu un cinematograf
    pentru orbi. Mereu plin. Rîzi. Viața e ciudată.

    Îți amintești cînd te-ai îmbătat așa de rău încît

    te-ai dus într-o gară cu trenuri de jucărie și ai vrut

    să fugi din această lume? Te-a salvat un tunel rotund.

    Of, Doamne! După o vreme, unul dintre pahare
    te va implora să îl spargi. Ai fost, întotdeauna,
    un om milos. Pereții cîrciumilor unde bei tu

    sînt pătați cu vin roșu. Îngeri cu venele tăiate.

  • Tabăra Internațională de creație „Boema 9” – 02-05 iunie 2023

    Tabăra Internațională de creație „Boema 9” – 02-05 iunie 2023

    „Pe Argeș în jos/ Pe un mal frumos/ Merg cu toți pe cale/ Să aleagă-n vale…” –  o zonă sălbatică unde râul încă susură Balada Mănăstirii care-i poartă numele.

    Brazii impunători străjuiesc satele, localnicii gospodari sculptează în fân uriașe căpițe pe lângă care păsările de casă tot ciugulesc povestea ierbii, stăpâna plaiurilor mioritice.

    Pe drum pietruit/ O cas-au zărit/ Aici s-au oprit/ Meșterii-n grăit/ Să facă serbare/ Mare sărbătoare/ Cu poeți veniți/ Din cinci țări sosiți. 1.-AREFU-GOSPODARIE-1024x473 Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Arefu a găzduit în perioada 02-05 iunie Tabăra Internațională de creație „Boema 9”, organizată de „Direcția9”, un portal deschis spre muzică, natură și poezie. 2.-AFIS Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Vineri, 2 iunie – organizatorul evenimentului, Adrian Suciu, a lăsat invitații să socializeze, pentru a se cunoaște și a se obișnui cu frumusețea zonei.  La pensiunea „Șerbănoiu”, oază de liniște și energie pozitivă,  spiritul românesc s-a impus și de această dată. Cu bună dispoziție, dinamism și veselie ziua a trecut mintenaș.

    Sâmbătă, 3 iunie –  după servirea micului dejun, oamenii au plecat să viziteze împrejurimile. Totul era mirific, solar.  Fiecare gospodărie purta amprenta proprietarilor – curți îngrijite, păsări și animale în locuri special amenajate, lemne tăiate și stivuite cu grijă pe bătătură. După masa de prânz, Adrian Suciu a filmat un moment liric cu fiecare dintre cei prezenți în tabără.

    Cristian Ghica a luat interviu câtorva poeți și poete, urmând să continue în ziua următoare pentru că cerul ne-a trimis simfonia ploii, lăsându-ne să medităm în liniște, trăind fiecare moment al muzicii ei.  Spre seară, într-un cadru festiv, a avut loc prima lectură publică a invitaților. Darul muzical oferit de Maria Gheorghiu a întregit tabloul serii, aducându-i un plus de valoare.

    Am fost captivați de vocea inconfundabilă a Mariei care a deschis seara de muzică și poezie. Melodiile sale au fost ca un refugiu pe tărâmul luminii și al iubirii.

    Înainte de a cânta piesa „Inima de la Balcic”, textier – Miron Manega, muzica – Maria Gheorghiu, interpreta de muzică folk ne vorbește cu însuflețire despre femeia pe care o divinizează – Regina Maria – căreia îi dedică acest cântec – „La moartea reginei Maria, armata română a salutat-o cu puștile înfipte în pământ, asta pentru că în Primul Război Mondial regina a intrat călare, îmbrăcată  în uniformă de ofițer, în prima linie a frontului, îmbărbătând oștirea.”

    Vocea Mariei a îmbrățișat întreaga suflare, a răsunat ca o incantație prin care spiritul tuturor celor prezenți s-a înălțat, acolo, sus, de unde Regina privea spre noi și plângea-ploaie – „Doar inima umbrei rămâne/ Să ardă la Balcic, frumos,/ Fantoma Armatei Române/ Salută cu puştile-n jos.”.3.-MARIA Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Au urmat momentele lirice. Tinerii Gabriel Nicolae Mihăilă, Filip Suciu, Ionela Violeta Anciu, Nicoleta Crăete, Teda Peleș au dat un nou suflu evenimentului. S-au evidențiat printr-un discurs liric modern, original, sincer, folosind imagini imprevizibile, cu mesaje puternice pornite din preaplinul sensibilității lor.4.-TINERI Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Simona Toma – „un gol de aer” pe care-l umple cu sine, s-a remarcat printr-un ludism de formule lirice al mai multor Simone, ca o Matrioșkă trăind intens fiecare clipă, de la copilărie, până la maturitate.

    Rămâne tributară Dunării, locul în care s-a desăvârșit ca om și ca poet – „… și Dunărea ne spală picioarele cu liniștea din pești/ eu aștept un viitor în raiul ferestrei/ cu o lumânare albă aprinsă/ până-n singurătate…”.5.-SIMONA Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Fiecare aed a dat o parte din sufletul său versuind în tandem cu scâncetul ploii. Au urmat Valeriu Dg. Barbu, Vasile JuverdeanuCamelia Morda Baciu, Roxana Lazăr (membri Cenaclului de la Roma), Cristi Ghica, Corin Culcea, Costel Stancu, Eda Raims, Mihai Ciobanu, Corneliu Rodeanu, Maria Udrea, Claudia Minela, Gabor Istvan Ordog.

    Prin creațiile lor, poeții au transmis multă emoție. Dragostea, societatea, singurătatea, meditația, dezrădăcinarea, poezia socială au fost doar câteva dintre temele alese.6.-CDR Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Roxana Lazăr a lecturat un fragment din noul său volum de proză scurtă „până la ultima picătură de sânge”.

    Am ascultat sfaturile unei mame către fiul său cuprinse într-o scrisoare, sfaturi care  au avut  rolul de a face un om mai bun, un om care să aleagă în viață calea cea dreaptă – „… fiul meu uită-te mereu spre cer!… Să nu-ți fie frică, fiule! Să nu-ți fie frică nici măcar de întuneric… ființele necurate care conduc lumea încearcă să ne dezbine… Tu va trebui să rămâi corect, curajos și bun!… Va trebui să ajuți pe oricine va avea nevoie de tine! Doar în acest fel vei rămâne cu soarele-n suflet și vei fi mereu învingător!…”.7.-ROXANA Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Adrian Suciu, președintele Asociației Culturale Direcția 9, a înmânat  diplome de participare doamnei Maria Gheorghiu, domnilor Traian Chiricuță, Mircea G. Florescu, președintele Asociației socio-culturale Tracia din Spania și domnului Valeriu Dg. Barbu, scriitor, jurnalist, fondatorul Cenaclului de la Roma, doi români care, prin activitatea lor,  păstrează  vie identitatea românească dincolo de granițele țării.8.-diplome Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Seara oficială se încheie cu un minirecital dăruit de cantautorul Traian Chiricuță. Înainte de a-și interpreta propriile piese, dumnealui a amintit despre  poezia Marianei Cornea, membru CDR, care l-a impresionat în mod special prin sensibilitate și limbajul artistic folosite, motiv pentru care a pus pe portativ una dintre creațiile poetei.

    Duminică, 4 iunie – ultima zi a taberei. Avem parte de o dimineață însorită, în care participanții își beau cafeaua, schimbă păreri și dăruiesc volume de poezie personale. Două grupuri se îndreaptă către obiectivul turistic din zonă, cel mai apreciat de iubitorii de natură – Barajul Vidraru.

    Frumusețea peisajului ne copleșește. Pe drum, la marginea șoselei, întâlnim doi urși, o ursoaică și puiul său. Șoferii opreau, făceau fotografii și treceau mai departe. Nu știu câți călători au observat tristețea din ochii sălbăticiunilor!

    Valeriu Barbu a fost sensibilizat de „urșii cerșetori”, cum i-a numit el. Am oprit la Barajul Vidraru și ne-am desfătat privirile cu frumusețile locului de vis. La fiecare popas, Valeriu exclama: „ce căutăm noi acolo?”, referindu-se, desigur, la țara adoptivă.

    Natura este unul dintre punctele forte ale României. Păcat că nu știm să o folosim în avantajul nostru! Adrian Suciu îmi spusese cu o zi în urmă că „Cine n-are relație cu natura e orfan de un părinte! Practic, natura e mama noastră.”9.-natura-urs Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    10.-natura Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 202311.-natura Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023Vizita la legendara Mănăstire Curtea de  Argeș, ctitorită de domnitorul țării Românești Neagoe Basarab, ne-a îmbogățit spiritul. Aflată într-un cadru liniștit, împrejmuită de multă verdeață în care se află numeroase specii de păsări, singura sursă de „zgomot” a locului, Mănăstirea își deapănă tacit povestea, Legenda meșterului Manole.

    În fața lăcașului sfânt, încărcat de istorie, am descoperit și Fântâna unde „Nouă meșteri mari/ Calfe și zidari/ Cu Manole zece/ care-i și întrece…  Meşterii gândeau/ Şi ei îşi făceau/ Aripi zburătoare/ De șindrili ușoare,/ Apoi le-ntindeau/ Şi-n văzduh săreau/…  Iar unde cădeau,/ Ce se mai făcea?/ O fântâna lină,/ Cu apă puţină,/ Cu apă sărată/ Cu lacrimi udată!”.12.-MANASTIREA-ARGESULUI Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Încărcați cu energie pozitivă am revenit în tabără. Acolo, neobositul AS pregătea sala pentru ultima seară. De data aceasta evenimentul a avut loc afară, în mijlocul naturii.

    Moderatorul evenimentului a fost poetul Corneliu Rodeanu, membru activ al Direcției 9 și amfitrionul mișcării literare „Ateliere în paragină”.

    Maria Gheorghiu a deschis întâlnirea cu muzica și poezia, interpretând melodia „Câmp de lavandă”, într-o seară aurie de iunie în care participanții și-au unit spiritul creativ. Vocea caldă și sensibilă a Mariei împarte cu fiecare notă lumină și iubire.13.-MARIA Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    A venit rândul poeziei. Am parcurs tacit drumul „îngerului păzitor” care înmoaie „un deget în paharul cu băutură” iar aedul, Gabriel Nicolae Mihăilă, trăiește fiecare vers.

    Bea „liniștit până țâșnește de frică singurătatea dinăuntru”. Despre poezie spune că „nu poți fi niciodată prea sărac dacă întinzi metaforă pe pâine dimineața la micul dejun/ și hrănești câteva suflete/ sau dacă  dormi în locul câinelui/ dacă visezi în locul câinelui oameni/… poezia are gard de sârmă ghimpată/ din carnea poetului mușcă toți flămânzii… sunt zile în care poezia e un câmp din beton turnat proaspăt/ care-ți înghite oamenii dragi/ iar ceea ce simți este o foarfecă deschisă care aduce ghinion…”.14.-gabi-ziua-2-mic Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Valeriu Barbu ia cuvântul și vorbește despre poezia ascultată în tabără – „poezia voastră mi-a lăsat loc să învăț drumul spre casă. Dar cine știe drumul spre casă?”. Despre cântecul și vocea Mariei Gheorghiu afirmă că l-a „înfășat cum numai mama (sa) a făcut-o…”.

    Tânărul poet Filip Suciu citește un eseu despre fericire. În concepția lui „scopul vieții este să fim fericiți… Fericirea este viața… viața este pământul din care crește fericirea…”.

    Ce este moartea? ne-am întrebat deseori. Costel Stancu răspunde la întrebare în viziune proprie: „ce este moartea dacă nu Dumnezeu între tic și tac”.

    Nicoleta Crăete scrie o poezie fără artificii, o imixtiune între meditație și filosofie – „casa unui om înțelept este într-o inimă bună”.

    Rând pe rând sunt invitați la lectură publică și ceilalți poeți talentați care au fost recompensați cu aplauze venite din partea celor prezenți la eveniment. Din păcate, spațiul nu-mi permite să scriu despre versurile tuturor.

    Organizatorii au mulțumit invitaților. Oamenii, muzica și poezia întâlnite aici, în tabăra de creație de la Arefu, s-au adunat în sufletul meu, unde vor rămâne lumină mult timp de acum înainte.

    Nu pot încheia fără să amintesc despre primele cuvinte ale poetului Vasile Juverdeanu, când a pășit pe pământ românesc după 15 ani: „Nu-mi doresc decât mulți oameni în jurul meu, oameni care să vorbească românește. Vreau să văd și să aud doar românește”.

    Iată că visul i s-a împlinit.15.-grup-arefu-mic Tabăra Internațională de creație „Boema 9” - 02-05 iunie 2023

    Felicitări tuturor! Muza fie cu voi și pană ușoară, oameni frumoși!

    Mulțumiri domnilor Adrian Suciu, Valeriu Barbu și Gabriel Nicolae Mihăilă pentru că au făcut posibilă participarea mea la acest eveniment minunat!

    Foto: Violeta Anciu, Gabriel Nicolae Mihăilă, Claudia Minela

  • Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri

    Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri

    Joi, 27 aprilie 2023, la Palatul Noblesse din București, a avut loc lansarea celui de-al patrulea volum de versuri semnat de Ingrid Gheorghiulescu – „Auzi, să mai vii să mă vezi!” – volum publicat la Editura Art Creative.

    Colecția de kimonouri, aparținând doamnei  Marie Sobriand by Mioara Stoenică, precum și expoziția de pictură, Ingrid Gheorghiulescu, au întregit tabloul remarcabil al serii în care armonia vizuală și spirituală au încântat sufletele iubitorilor de frumos.

    Protagonsita serii începe prin a-și prezenta cele două pasiuni – pictura și poezia –

    „am vrut să refac o verigă, care s-a rupt în ultimul timp, aceea între public și artiști. E important să ne cunoaștem artiștii… ei există… Acest eveniment nu l-am făcut singură, am avut sprijinul Palatului Noblesse, al Ioanei Bîrsan care mi-a asigurat ținuta, Mioara Stoenică… A venit la evenimentul meu cu o colecție de kimonouri care s-a potrivit mănușă pe una dintre colecțiile mele din prima cameră…”.

    Continuă să vorbească despre noul său volum apărut la Editura Art Creativ, reprezentată de doamna director Daniela Toma care vorbește despre prietenia și colaborarea cu Ingrid Gheorghiulescu:

    „Editura Art Creative a fost creată tocmai pentru a fi un liant între scriitor și editură, pentru a menține comunicarea… Poezia și pictura se completează atât de bine una pe cealaltă… conturând caracterul acestui artist care-mi este și o bună prietenă…”.

    Despre volumul „Auzi, să mai vii să mă vezi” subliniază că Ingrid G. scrie „o poezie  vie, profundă, o poezie care se desprinde din lumină și se întoarce tot spre aceasta… are capacitatea de a corela spațiul și timpul… prin intermediul stărilor. Am sesizat în acest volum o aroganță a omului superior care a avut curajul în orice moment al timpului său de o lua de la capăt, spunându-și că va reuși.”

    Daniela Toma vorbește și despre prietenie care „… uneori este mai importantă decât dragostea”. Încheie prin a felicita autoarea și mulțumește celor care s-au implicat în organizarea evenimentului. Ingrid Gheorghiulescu oferă autografe și invită participanții la eveniment să deguste vinurile alese de la Podgoria Valahă Cotești.

    Nu pot trece peste atmosfera specială creată de Palatul Noblesse – un monument istoric construit în anul 1881.

    El face parte din patrimoniul arhitectural bucureștean. A fost clădit după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu care a proiectat și clădirea Muzeului Național de Istorie al României. Palatul a fost comandat de bancherul Ioan Pascu.

    În anul 1903 este preluat și modificat de bancherul Leonid Berkowitz. După moartea sa (1936), Palatul Noblesse rămâne ultimul sediul oficial al băncilor Berkowitz, până în anul 1939, când familia emigrează în America iar clădirea devine Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei până în 1989. A fost abandonat până în anul 2012. După un proces lung și anevoios de consolidare, restaurare și amenajare interioară, intră în posesia Noblesse Group.

    Astăzi este unul dintre cele mai importante centre de cultură și design care fac cinste capitalei prin rafinament și eleganță, păstrând aerul boem de secol XIX, amprenta Micului Paris de altădată.

    Felicitări tuturor pentru reușita evenimentului!

    3.-noblesse Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri 4.-noblesse-473x1024 Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri 5.-noblesse Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri 6.-noblesse-1024x473 Lansare de carte, expoziție de pictură și kimonouri

  • „Fiecare carte are o muzică pe care o citim cu vocea noastră interioară… este ritmul cărții”.

    „Fiecare carte are o muzică pe care o citim cu vocea noastră interioară… este ritmul cărții”.

    Miercuri, 26 aprilie, la Clubul de Proză al Filialei București a Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Centrului Cultural Mihai Eminescu, a avut loc evenimentul „Cum am devenit scriitoare”, protagonistă – Simona Preda – jurnalist și specialist în istorie.

    Domnul Aurel Maria Baros, coordonatorul evenimentului, ia cuvântul și ne prezintă succint activitatea scriitoarei. Astfel, aflăm că dumneaei este câștigătoarea Premiului „Cartea Anului 2021”, oferit de Filiala București Proză a USR, pentru romanul ,,Cabinetul albastru”, apărut la Editura Litera, 2021.

    Urmează doamna Ileana Popescu Bâldea care prezintă biografia autoarei. Simona Preda este membră a USR, absolventă a „Facultății de Filosofie din cadrul Universității București, a Facultății de Istorie, absolventă a masterului în istorie a ideilor și mentalităților, iar în 2011 a devenit  Doctor în istorie.

    A publicat articole – cronici, eseuri, sinteze și interviuri în reviste de specialitate – România Literară, Dilema, Ramuri, etc. Este autor și coautor a 4 volume de specialitate, a susținut conferințe, a participat la lansări de carte și dialoguri publice, este autoare de filme documentare…”.

    Doamna Simona Preda ia cuvântul și ne vorbește despre pasiunea dânsei pentru pictură, despre mirajul Bucureștiului, despre filosofie care i-a dat posibilitatea să afle instrumentele și mecanismul de a-și pune întrebări, despre pasiunea pentru istorie care a pornit din dorința de a devoala adevărul găsit în documentele de specialitate din arhive care spuneau altceva față de ceea ce învățase în școală, despre propaganda perfidă a comunismului. „… scrisul a venit ca o îmbinare între istorie și literatură…”, mărturisește autoarea spre finalul discursului său.

    Despre romanul „Cabinetul albastru” vorbește domnul Emil Lungeanu, invitatul scriitoarei.

    „… bântuită încă de strigoiul îngropatei relații toxice cu un Narcis, ea caută remediu într-un cabinet de psihoterapie și află acolo că era victima propriilor imagini despre relația ideală… mai presus de tânjirea cu o pereche a ta în viață e să te găsești pe tine, în povara sigurătății…”,  subliniază în prezentarea sa domnul Emil Lungeanu, romancier, dramaturg și eseist. Continuă prin a puncta tehnica folosită de autoare – „narațiunea și dialogul nu alternează clasic, ci se întretaie prin parataxă, prin distribuția vocilor… iată, așadar, nu doar un roman impecabil scris, dar și un regal de cultură…”. Încheie prin a felicita atât autoarea pentru roman, cât și pe cititorii acestuia.

    Urmează o discuție liberă în care domnul Aurel Maria Baros ironizează inteligența artificială.

    Momentul lecturii publice nu se lasă mult așteptat. Autoarea citește un fragment din romanul său.

    Ileana Popescu Bâldea intervievează autoarea. Simona Preda răspunde așa cum scrie – cu sinceritate, clar, emițând mesaje profunde. Punctează avantajele și dezavantajele scrisului la persoana I, unde felul în care frazează autorul și stilul în care scrie sunt extrem de importante – „Fiecare carte are o muzică pe care o citim cu vocea noastră interioară… este ritmul cărții… orice carte prin vocea cu care o citim ne cântă… felul în care scrie autorul, muzica lui interioară e cea care-ți intră în subconștient…”.

    Evenimentul se încheie cu un poem scris de Simona Preda care sintetizează întregul roman. Înainte de a da autografe, autoarea răspunde câtorva întrebări venite din public.

    Am participat la un eveniment extrem de sensibil unde autoarea a vorbit deschis celor prezenți, a vorbit cu sinceritate, din suflet. Avem nevoie de asemenea intelectuali pentru a ieși din rutina zilnică. Felicitări și succes în noile proiecte!

    344294041_1618674995271935_802579934292146263_n-474x1024 „Fiecare carte are o muzică pe care o citim cu vocea noastră interioară... este ritmul cărții”. 344295592_1173626079971174_7496989849418623622_n-474x1024 „Fiecare carte are o muzică pe care o citim cu vocea noastră interioară... este ritmul cărții”.

     

  • Fântâna în flăcări – cronica unui spectacol deosebit

    Fântâna în flăcări – cronica unui spectacol deosebit

    Marți, 25 aprilie 2023, la Teatrul Dramaturgilor din București, sala Iosif Naghiu, a avut loc cea de-a doua reprezentație a piesei de teatru „Fântâna în flăcări”, o adaptare  după romanul „Lorana” aparținând scriitorului Mihail Nebeleac.

    Dramatizarea și traducerea sunt realizate de  jurnalistul și scriitorul de origine ucraineană Mihai Hafia Traista. Spectacolul s-a bucurat de sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România, filiala București.

    Acțiunea piesei , realizată în VII acte, se desfășoară în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, într-o gară, în incinta unei cârciumi. Asistăm la drama existențială a cinci personaje.

    Cârciumarul, omul care trăiește neîmplinirea în domeniul muzical, este prezent ca o umbră,  ascultă neputincios poveștile triste ale clienților săi, empatizând tacit cu aceștia. Singurul refugiu îl găsește în muzică.

    Marinarul, un personaj controversat, permanent nemulțumit de propriul destin, își îneacă amarul în nectarul bahic, creându-și o lume personală, încercând prin poveștile sale să obțină de la cei care-l ascultă validarea filosofiei  lui despre viață.

    Are câte o replică gnomică pentru fiecare personaj în parte. Încearcă să schimbe starea lucrurilor, chiar dacă nu este benefică pentru cel în cauză. De exemplu, îi oferă Nebunului un pahar cu rom, fiind conștient că nu-i face bine acestuia, provocând prin gestul său un moment hilar. Îi dă sfaturi Tânărului boem, victima unei iubiri neîmpărtășite, ascultându-i povestea. Acesta încearcă să găsească explicații pentru eșecul său în dragoste.

    Fata, singura ființă mereu alături de Nebun,  este responsabilă pentru acțiunile acestuia. Își ia în serios rolul de protector și își face griji pentru fratele său și mama lor, rămasă acasă. Ea visează la vremuri mai bune, fără război. Iubește poveștile pentru că ele  „sfidează spațiul și timpul”, reușind să o facă, pentru moment, să uite de ororile războiului.

    Nebunul, aparent imatur, este singurul care percepe realitatea, adevărul despre  viață  – „fântâna în flăcări”. Rolul complex, jucat excelent de Ștefan Apostol, întregește  cu succes mesajul puternic transmis de dramaturg.

    El trăiește profund trauma morții tatălui, căutând în interiorul său răspunsuri la întrebări existențiale, cu mare impact emoțional – „… Cumva fântâna mi-aduce aminte că există sete… tata s-a chinuit mult, chinurile lui erau groaznice…  Apoi  am aflat că oamenii, înainte să moară, își parcurg cu gândul întreaga lor existență, să vadă dacă au făcut sau n-au făcut ceva și-am înțeles asta din privirea tatălui meu, avea o privire pătrunzătoare, de parcă căuta ceva,  sau voia să mai spună ceva…”.

    Mihai Hafia Traista nu se dezice nici de această dată de poezie, înnobilând cu harul său câteva replici memorabile – „Timpul nepăsător linge zidul fiecărui timp, fierul plânge cu lacrimi de rugină… timpul curge mereu ca un râu nesfârșit care nu va seca niciodată, care-și varsă apele în fântâna vieții, o fântână mare, fără de fund… oamenii au început să viseze, unii dintre ei au vrut să scrie tragedii deoarece au vrut să simtă durerea și tristețea. Alții au scris comedii fiindcă s-au săturat de râs… ”. (Vocea lui Dumnezeu)

    Replicile personajelor sunt întrerupte de alarma atacului aerian, de bombele lansate și de anunțurile din gară, un loc aproape inexistent din cauza  lipsei trenurilor.

    Dumnezeu –  vocea conștiinței –  tună,  parcă arătând cu degetul spre vinovații care au ucis și ucid oamenii. Odată cu trecerea timpului, cu evoluția, omul a uitat să rămână om. Progresul este succedat de regres, oamenii și-au dorit din ce în ce mai mult – „au învățat să prade tot…”.  Au inventat armele pe care le-au ridicat împotriva aproapelui.

    Timpul – „ca un râu nesfârșit… își varsă apele în fântâna vieții”, ca o flacără imensă care pârjolește binele și visul de a coexista în pace și armonie. Ne autodistrugem. Am creat o lume trufașă, lacomă, avidă după putere, ignorând creația divină. Încotro omenire? „Anii au zburat, s-au născut iubirea și ura. Omul a început să-l ucidă pe om… iar mai târziu, mâinile omului au început să miroasă a praf de pușcă, moartea a început să cosească totul în jur…”.

    Jocul actorilor – curat, natural, dinamic – a stârnit aplauze la scenă deschisă.

    După terminarea spectacolului, Mihai Hafia Traista l-a invitat pe scenă pe dl. deputat Nicolae Miroslav Petrețchi, președintele UUR, mulțumindu-i pentru sprijinul oferit în realizarea proiectului „Fântâna în flăcări”. La rândul său, dl. președinte și-a exprimat admirația pentru reușita spectacolului și le-a urat succes actorilor în viitoarele reprezentații.

    Am rămas cu imaginea luminoasă a publicului care, fără cuvinte, și-a exprimat admirația față de spectacol oferind flori și aplaudând actorii.

    Regia artistică și scenografia  – Magda Băcescu

    Coloana sonoră – Ștefan Apostol

    Sonorizare și lumini – Stepan Traista

    Grafică decoruri – Cristian Ghica

    Muzica – Traian Chiricuță și Pikordijska Terția

    Decoruri – Teatrul „Ivan Franko”

    Distribuție:

    Fata: Magda Băcescu

    Nebunul: Ștefan Apostol

    Marinarul: Mihai Hafia Traista

    Tânărul: Cristian Ghica

    Cârciumarul: Traian Chiricuță

    Voce Dumnezeu: Ștefan Apostol

    Spiritul: Stepan Traista

    fantana-1-474x1024 Fântâna în flăcări - cronica unui spectacol deosebit fantana-4-474x1024 Fântâna în flăcări - cronica unui spectacol deosebitfantana-3-474x1024 Fântâna în flăcări - cronica unui spectacol deosebit